Declaratiile din cele doua tabere de dupa meciul Franta-Romania (scor 38-11, cu 5 eseuri si, deci, bonus ofensiv pentru invingatori) pot deruta pe oricine vede pentru prima oara ceva despre aceasta partida. M-am pus in pielea unuia care abia s-a trezit din somn, dupa ce s-a culcat, frant de oboseala, miercuri seara, inainte de ora 22,00, si am deschis site-urile si paginile de Facebook ale celor doua federatii.

Pe frr.ro, lucrurile sunt clare: am jucat bine, chiar foarte bine in unele momente. Iata: “In primele 25-30 de minute am jucat bine, am practicat un rugby bun apoi a venit cartonasul galben si primele doua eseuri. La nivel inalt daca faci prima greseala te costa si pe noi asta ne-a costat 14 puncte. Cred ca pana acolo a fost un joc bun, ne-am aparat foarte bine, dar odata cu acel galben au venit si punctele pentru Franta. Dupa pauza am jucat bine pana in minutul 60 dupa care, din cauza oboselii, au venit si punctele pentru Franta. Pacat, pentru ca ne-am miscat bine si eu zic ca am luat doua eseuri prea usor”, a declarat Mihai Macovei, capitanul Romaniei.

Si antrenorul Lynn Howells s-a declarat per total multumit de jocul Stejarilor si de faptul ca nu exista accidentati dupa acest prim meci. “Planul nostru de joc pentru Franta a fost acela de a pastra posesia, sa jucam in cele mai bune zone ale terenului si sa incercam, pe cat putem sa oprim Franta sa isi faca jocul rapid, pe tot terenul. Suntem norocosi ca dupa acest meci nu avem accidentati, totul depinde acum de cat de repede se vor recupera jucatorii ca sa putem sa avem o baza mai mare de selectie pentru meciul urmator”.

Asadar, e de bine. Multumiti, satisfactie deplina, impacare cu soarta, fatalitate? De toate din acestea, dar viitorul este si mai bun, ca nu avem accidentati, nu?

Pe pagina de Facebook a Federatiei franceze de rugby, primul lucru care sare in ochi este ultimul comentariu al unui cititor, Claude Borreda: “Nul, Zéro, arrêtez de parler de 2011 rien à voir”. Sa traduc, in afara primelor doua cuvinte, evident: Incetati sa vorbiti de 2011 (cand Franta a ajuns in finala – n.m. LO), nu are nimic a face cu asta”. Si in continuare: Cum se poate ca dupa 72 de zile de pregatire sa ajungem aici? Saint-Andre este cu adevarat pe dinafara. Ne-a promis un joc frumos. Unde e? Mai ales in fata unei echipe a Romaniei foarte slaba. Nu vad cum vom iesi din situatia asta. In optimi, in fata All Blacks sau Angliei daca vor juca astfel, se vor face de ras”.

Evident, opiniile celor direct implicati nu sunt atat de negre, dar nici nu pavoazeaza ca in cazul nostru. Selectionerul Philippe Saint-Andre insista pe partea pozitiva, care, oricum ar da-o, tot la rezultat (victorie, punct bonus) ajunge, nu la joc: “Obiectivul este atins, trebuia sa castigam si sa luam 5 puncte. Am vrut sa jucam in viteza si sa dezorganizam acesti romani, motivati si puternici. Am fost nevoiti sa asteptam o jumatate de ora inainte de a ne face jocul si, ca din intamplare, am marcat doua eseuri. Toti jucatorii au participat la pregatire si au jucat in competitie. Acum, avem timp sa pregatim meciul contra Canadei in cele mai bune conditii”. De subliniat ca acum francezii au pauza pentru a 5-a echipa a grupei, urmand sa mai joace pe 1 octombrie, cu nord-americanii.

Morgan Parra, mijlocasul la gramada, cel mai bine plasat sa vada jocul in ansamblu: “Nu s-au putut lega sarjele, stiam ca trebuie sa lucram in acest domeniu. Si Italia ne-a facut sa suferim. Suntem avizati, deci, asa ca va trebui sa ne revenim contra Canadei. In repriza a doua am stiut sa fim mai puternici, am tinut mai mult balonul, fara sa reusim sa concretizam sistematic. Cel mai important ramane punctul bonus ofensiv, ramanem in cursa pentru primul loc”.

In L’Equipe, trimisul special Fabien Galthie sintetizeaza: “Prea mult ‘cat pe-aci'”, incepand corespondenta astfel: “Nu reusim sa ne lansam jocul. Suntem contrati in margine, in meleuri, in zonele aglomerate. Priviti cum romanii se arunca la primul placaj, apoi contesta in continuu”.

Pe scurt, doua atitudini. Sau doua mentalitati. Sau doua abordari. Care este cea buna se vede din istoria rugby-ului si, fara indoiala, se va vedea si in viitor…