Un meci de neuitat, un regal, o bucurie estetica, emotii, cu o rasturnare de scor pe final, un scenariu perfect pentru o sambata seara perfecta pe Templul rugby-ului, Twickenham, unde Tara Galilor a intrecut, la limita, cu 28-25 (9-16) Anglia, in fata a 81.129 spectatori, unii fericiti, altii consolati de frumusetea confruntarii contand pentru Grupa A a Cupei Mondiale.

Cu un final parca scris de un autor de thriller: asa cum s-a intimplat aproape tot meciul, englezii conduceau in minutul 70, au fost egalati in minutul 72, dupa un eseu transformat, iar in minutul 75 galezii au preluat conducerea, pe care, cu o abnegatie pe care au aratat-o intreaga partida (si care i-a si umplut, din pacate, infirmeria de accidentati), au pastrat-o, in pofida unei presiuni furibunde a Angliei.

A fost un regal si in sensul propriu al termenului, printii William si Henry fiind prezenti in tribune, la datorie: primul, Print de Walles, este copatron al federatiei galeze, iar celalalt gireaza Federatia engleza de rugby, intr-o traditie de secole, care, daca este sa extrapolam, a facut dintr-o tara insulara, ai zice ca izolata, dar cu simtul ierarhiei si al respectarii valorilor, intr-o vreme, stapana lumii.

Patetizez, dar cine a vazut meciul poate intelege si, astfel, ma iarta de astfel de efuziuni.

Iar daca ar fi sa ma inscriu si eu in lirica dedicata rugby-ului in aceste zile (ati observat, cum vine vorba de rugby incep ode, imnuri de slava, in cea mai prozaica proza, evident, despre ce cinstit, ce frumos, ce corect, ce… mai este rugby-ul) as observa, ca o dovada de onestitate perfecta, faptul ca echipele gazda ale turneului, Anglia si Tara Galilor, au cea mai nenorocita grupa din toate cele 4, cu ele insele, Fiji si Australia, pentru 2 locuri in sferturi. Iata, Anglia, desi a luat punctul bonus defensiv, poate rata calificarea, avand un meci foarte greu cu Australia!

Pai unde s-a mai pomenit in vremea noastra in care nu putem ameninta cu nimic banetul, succesul in primul rand financiar, care vine din popularitate (ca poporul este si consumatorul produselor sponsorilor, nu?), sa nu dirijam noi cumva tragerile la sorti, sa mearga gazdele cat mai departe. Iata, comparati grupele si daca vedeti vreuna atat de aglomerata de valori, va rog sa ma certati.

Si pentru ca tot m-am dedat la laude, nu am cum sa nu remarc comentariu de mare calitate al lui Radu Constantin (care ne-a spus si o chestie de culoare, dar perfect inclusa, inclusiv ca moment al rostirii, intr-o pauza de joc, despre faptul ca galezii, 30.000 prezenti in tribune, au ultimul tren spre Cardiff la miezul noptii, astfel ca vor petrece noaptea pe strazi si in parcuri, ca si barurile se inchid tot atunci).

Radu Constantin este fost secretar general al FRR, provenit chiar din comentator sportiv. Mai rar o seara atat de rotunda, pentru ca am avut si, dupa parerea mea, cel mai bun arbitru al competitiei, francezul Jerome Garces. Sa ne fie de bine!

Iata marcatorii: Anglia: May – 1 eseu, Farrell – 1 transformare, 5 l.p., 1 drop; Tara Galilor: Davis: – 1 eseu, Biggar (care mi-a amintit de Nadal, cand serveste, la ticurile dinaintea executiilor) – 1 transformare si 7 l.p.