Noua Zeelanda s-a calificat greu, dar, in cele din urma, meritat, in finala Cupei Mondiale de rugby, invingand sambata, pe Twickenham (80.090 spectatori), la limita, cu 20-18 (7-12) formatia Africii de Sud, astfel ca va incerca sambata viitoare sa marcheze 2 premiere: prima echipa care pastreaza trofeul Webb Ellis, cucerit acum 4 ani acasa, si sa reuseasca acest lucru pe teren strain.

Datele principale ale meciului arata o victorie pe drept obtinuta de All Blacks, care au dominat si la eseuri, cu 2-0, in timp ce sud-africanii, excelenti in ceea ce se numeste rugby-ul traditional, de baza, grupat, cu elementele verificate de secole, a gresit, eu cred ca fatal, fix intr-una din fazele fundamentale ale jocului, in margine, pierzand 4-5 repuneri proprii si, mai ales, in momente extrem de importante.

Aici, daca imi dati voie, ar putea fi doar o impresie personala, dar neo-zeelandezii au fost din nou mai ‘oti, mai sireti, alternand 2 margini necontestate, cu una atacata exact la tanc, cand si vigilenta sud-africanilor scadea si jucau previzibil, pe jucatorul linia a doua din centrul sirului. Aici, dar si, iarasi dupa parerea mea, dupa greseala de a-l introduce in teren pe veteranul Victor Mailand, anchilozat pur si simplu, cu reflexele alterate, s-a decis o partida care a stat multa vreme pe muchie de cutit.

Mai ales ca actualii campioni mondiali au inceput aparent tematori meciul, perechea lor de mijlocasi sutand tot timpul, fie pe sus, demiul Smith, fie la firul ierbii, uvertura Dan Carter, pentru a evita contactul, din care stiau ca ies mai prost. La baloanele a suivre inalte, viteza superioara a troacarilor sud-africani a fost castigatoare, dar pasele, la urma-urmei, filtrate, parca de decar din fotbal, ale lui Carter au macinat psihic adversarii.

Echilibrul meciului poate fi argumentat si prin faptul ca la cele doua eliminari temporare, a neo-zeelandezului Kaino si a sud-africanului Habana (acesta a pierdut astfel ocazia sa fie singurul jucator de la Cupa Mondiala prezent in teren tot timpul de joc, evoluand, deci, pana acum “doar” 470 minute), cele doua echipe nu au profitat de superioritatea numerica.

In asteptarea celei de-a doua semifinale, de duminica (ora 18,00 la Bucuresti, atentie, cu ora de iarna cu tot), de pe Twickenham de asemenea, Australia-Argentina, sa vedem si marcatorii de sambata: Noua Zeelanda – Kaino (min. 6), Barrett (52) – cate 1 eseu, Carter – 2 transformari, o penalitate si 1 drop; Africa de Sud: Pollard – 5 (din 5) lovituri de pedeapsa, jucatori cu nervi tari la doar 21 de ani, si Lambie – l.p.