Australia, prezenta pentru a 6-a oara intr-o semifinala de Cupa Mondiala la rugby (din 8 posibile), s-a calificat in a 4-a sa finala (jumatate…), invingand sambata, pe Twickenham (80.025 spectatori, inghesuiti ca sardelele), cu 29-15 (19-9), Argentina, dupa o demonstratie de rugby modern, adica inteligent, generos si spectaculos.

Dar la spectacol a participat din plin si Argentina, fara sa cedeze niciun moment, doar la final, in fata evidentei. Poate si al ghinionului, pierzand inca din primele 20 de minute de joc 2 piese esentiale, talonerul Creevy, capitanul echipei, si aripa Imhoff. De altfel, tocmai capul gramezii nu a mai fost atat de dominator pe cat se asteptau toti, iar 2 dintre cele 4 eseuri australiene au fost reusite chiar pe partea de teren unde, ca ultim aparator, ar fi trebuit sa se afle Imhoff.

Aceasta nu scade cu nici un centimetru din succesul pe merit obtinut de Australia, care, dupa ce va fi urmarit pana la satietate casetele cu evolutiile sud-americanilor in special de la acest turneu, a gasit imediat arma fatala (in total, 4, cat incercarile reusite!): specularea la maximum a inclinatiei aproape instinctive a argentinienilor spre atac, ceea ce ii face sa aiba liniile in adancime in fazele in are au balonul, strangandu-le, pentru contre, cand balonul se afla la adversar.

Primul eseu a fost marcat dupa o dubla interceptie, cand jucatorul cu balonul, mult prea voluntarul Sanchez, s-a departat prea mult de jucatorii de sprijin, iar celelalte 3, in momente in care, grupati sa recupereze rapid, o schimbare de picior i-a facut pe argentinieni sa devina vulnerabili la orice modificare de directie a atacantului australian, care gasea rapid fisura in mult prea imprastiata aparare adversa.

De altfel, ultimul eseu, cel izbavitor pentru finalistii de sambata viitoare (apropo, si Noua Zeelanda este la a 4-a finala din istorie, avand, ca si Australia, tot 2 castigate, asa, ca o idee de avancronica), astfel a fost inscris: aripa Mitchell a penetrat, de pe stanga, de pe la centrul terenului, intre liniile de inaintasi si cele de aparatori ale sud-americanilor, a alergat practic 40 de metri, inclusiv aproape in paralel cu buturile, dupa care, pe dreapta, la 10 m inainte de linia de tinta i-a asigurat celeilalte aripi, Ashley-Cooper hat-trick-ul de eseuri in acest meci memorabil.

Iata, acest hat-trick al australienilor chiar se apropie de sensul etimologic al expresiei: “smecherie din palarie”, au reusit sa surprinda pe cei din fata lor cu un lucru neasteptat, o aparitie care lasa cu gura cascata. Si cu tolba goala. Cu o mica rectificicare a continuarii: Iuteala de minte pentru nebagare de seama…

Sa subliniem ca nici sambata buterul Foley nu a fost in forma, in timp ce sud-americanul Sanchez a reusit iar scorul perfect: 5 din 5 lovituri de penalitate. Asta ca sa nu mai apelez la notite cu ratarile argentinienilor, care, in economia textului, ar putea stirbi, nedrept, succesul australian. Sensibil mai clar decat al adversarilor neo-zeelandezi de sambata viitoare (de la ora 18,00, pe Digi Sport 1).

Au marcat pentru Australia: 4 eseuri – Simmons (min. 2), Ashley-Cooper (10, 32, 72), 3 transformari – Foley (2, 10, 72), 1 lovitura de penalitate – Foley (48); Argentina: 5 lovituri de pedeapsa – Sanchez (7, 24, 36, 45, 55).

Inchei si eu ca americanul: “I love this game!”