Scotia, Georgia si Noua Zeelanda sunt tarile reprezentate pentru noul trofeu World Cup 2015 acordat celei mai mari sperante a acestui sport, invingatorul urmand sa fie ales dintre nominalizatii Mark Bennett, centru in echipa britanica, caucazianul Vasil Lobjanidze, mijlocas la deschidere in reprezentativa gruzina, si aripa neo-zeelandeza Nehe Milner-Skudder. As remarca, cu bucurie, prezenta georgianului in aceasta selectie: nasc si in esaloanele 2 si 3 rugbysti!

Lista scurta a fost alcatuita de un juriu special independent, alcatuit din fostul mijlocas australian George Musarurwa Gregan, fostul capitan al Argentinei Felipe Contenpomi si din ziaristii Stephen Jones, Sarah Mackford si Jim Kayes, fiind avuti in vedere jucatorii care au evoluat la Cupa Mondiala din acest an care nu au mai mult de un an de seniorat. Dupa prezentarea “expunerilor de motive”, se pare ca s-a tinut seama si de evolutiile la alte competitii, de-a lungul intregului an.

Ceremonia va avea loc la Battersea Evolution, din Londa, pe 1 noiembrie, urmand sa fie decernate si trofeele pentru cel mai bun jucator al anului, cea mai buna echipa a anului, antrenorul anului, arbitrul anului (sigur nu va fi Craig Joubert, marea pata de pe acest turneu perfect), eseul anului, cea mai buna jucatoare, echipa de rugby in VII, la masculin si feminin, Premiul pentru caracter, pentru Serviciu Credincios, Premiul special pentru merit, precum si cel pentru Cel mai bun moment dintr-un meci.

Ceremonia, organizata a doua zi dupa finala Cupei Mondiale 2015, a debutat in 2001, anul acesta, cum spuneam, urmand sa aiba loc la Battersea Evolution, un complex pentru evenimente din centrul Londrei.

Pana la acest, la urma-urmei, un bilant al intregului an, dar asupra caruia isi va pune pecetea decisiva tocmai competitia pe care ne pregatim, cu regrete enorme, s-o parasim (mai avem meciul pentru locul 3, vineri, de la ora 22,00, Argentina-Africa de Sud, pe stadionul olimpic, si finala Noua Zeelanda-Australia, sambata, ora 18,00, pe Twickenham), sa vedem statisticile, inca provizorii, ale acestei a 8-a editie a turneului suprem.

Asadar, spectatorii au depasit orice record, nu si orice posibilitati de organizare ale englezilor, de departe cei mai buni in domeniul pe care l-au inventat, adica sportul modern, posibilitati care par inutilizabile: la 46 de meciuri, din 48, au asistat 2.341.777 minunati privilegiati, cu o medie care te lasa fara replica: 50.907 spectatori, in conditiile in care in prima faza au fost si stadioane de rugby, cu tribune de 10.000 de spectatori sau, hai, 25.000! De fapt, biletele s-au ras cu ani inainte, doar unul-doua sa-l fi luat vantul, vorba clasicului.

S-au inscris 2.351 puncte, medie 51 pe meci, in conditiile in care un singur joc s-a terminat la 0, iar invingatorii au inscris doar 64 puncte (nu au mai fost scorurile alea de la 100 in sus!). Dovada ca, desi in ultimele faze au ajuns tot cei mari, echilibrul a inceput sa se faca din ce in ce mai simtit, o data cu propagarea dragostei pentru acest sport si, cred eu, mai ales a spiritului jocului, bazat pe onoare si sacrificiu. Punctele au fost marcate din 263 de eseuri, 188 de transformari (diferenta, mare,  demonstreaza ca multe incercari au fost “la colt”, cea mai ravnita faza din rugby, pentru ca, practic, angajeaza intreaga echipa, desfasurata), 214 lovituri de penalitate si doar 6 dropgoluri, care, iata, ar merita sa primeasca o rasplata mai mare.

Lider al marcatorilor este Nicolas Sanchez, cu 89, la eseuri in aceasta editie conduce Julian Savea, cu 8 reusite, Handre Pollard a transformat 19 lovituri de penalitate, cel mai productiv la transformari a fost, inevitabil, parca iti vine automat sa scrii, una pentru ca echipa lui inscrie multe eseuri, si alta pentru ca il cheama Daniel Carter, neo-zeelandezul reusind de 21 acest de procedeu.