Ce stiu copiii astia? Asta era expresia consacrata pe vremuri cand vedeai o coada: ce s-a bagat? Nu se stia, dar statea lumea, de foame si de lipsuri (cele mai mari cozi erau la hartie igienica, orice om gospodar avea un cablu electric in buzunar, impaturit, ca sa aiba la nevoie, insirai sulurile pe fir si plecai voios, cu datoria fata de familie implinita. Tin minte, mama avea un astfel de cablu pe care intrau 10 suluri, ca atatea “se dadeau” de obicei.

Ei bine, acum ne-am rafinat, coada despre care vorbesc este la presedintia Federatiei internationale de fotbal, nu mai putin de 8 candidati inscriindu-se in cursa ce se va incheia la congresul de alegeri de pe 26 februarie anul viitor. De fapt, luni a fost o veritabila busculada, data limita fiind miezul nopti.

Surpriza ar fi cel pe care presa il numeste deja Brutus, adica Gianni Infantino, secretarul general al UEFA, numarul 2 dupa Michel Platini, acum candidat impotriva sefului lui, profitand de situatia cam fara sperante a acestuia. De fapt, pumnalul a fost infipt, cu un zambet sardonic, chiar de Comietul Executiv al puternicului organism european, guvernul cum ar veni, care si-a confirmat sustinerea fata de Platini cu 10 zile mai devreme. Si ce daca, acum il sprijina pe Infantino.

Curios, totusi, ca niciun presedinte de federatie europeana nu s-a lansat in cursa. In schimb, africanii sunt 2: sud-africanul Tokyo Sexwale, fost coleg de inchisoae cu Nelson Mandela (ma rog, in 27 de ani de inchisoare, Mandela, cu 35 de ani mai varstnic, o fi avand mii de “colegi”), care, in pofida numelui, veritabil izvor de amuzament, pare a avea un atu important: nu face parte din seraiul fotbalului.

Desi, pe de alta parte, acesta poate fi un handicap, pentru ca electori sunt cei 209 presedinti de federatii nationale. In fine, nea Tokyo prezideaza din 2015 Comitetul de supraveghere al Fifa pentru Israel si Palestina si cam atat. Iar camerunezul Issa Hayatou, interimar la presedintia Fifa si, mai ales, presedinte din 1987 al confederatiei africane nu prea vede cu ochi buni aparitia unui sef deasupra lui de pe acelasi continent.

Continent care mai furnizeaza, cum spuneam, o candidatura, a liberianului Musa Bility, extrem de increzator in sansele lui, care a afirmat ca are cele 5 adeziuni de sprijin, desi confederatia nu este de acord cu prezenta lui la alegeri. Oricum, Bility nu-si face probleme: “Sunt singura optiune cedibila pentru a conduce fotbalul mondial. Nu vad niciun contracandidat serios, pentru ca toti ceilalti sunt implicati in scandalurile Fifa, asa ca nu pot conduce o organizatie spre reforma”, dupa cum a declarat pentru BBC.

Figura de favorit, alaturi de Infantino, face si seicul Salman, membru al familiei regale din Bahrein, presedinte al Confederatiei asiatice din 2013, in varsta de 49 de ani, si el fost aliat al lui Platini. Un Brutus 2, ca la fotbal… Totusi, seicul taraie o ditamai ghiuleaua dupa el, fiind obiectul unor critici acerbe din partea organizatiilor care apara drepturile omului, pentru rolul lui in represiunea miscarii democratice din 2011, postura care nu prea il face agreabil in Europa, de pilda.

Ceilalti sunt printul iordanian Ali, care poarta povara unei infrangeri fara glorie, ba chiar cu aer de non-combat, la precedentele alegeri, castigate de Sepp Blatter. Ar fi un fel de ciorba reincalzita, nu stiu de ce mi-a venit comparatia asta, cu ciorba. In fine, francezul Jerome Champagne, fost secretar general adjunct, care data trecuta nu a reusit sa culeaga cele 5 recomandari obligatorii, David Nakhid, din Trinidad-Tobago si Michel Platini insusi, cu dosarul depus si sansele, practic, sub zero.

O candidatura care se profila si parea chiar foarte serioasa, a fostei glorii braziliene Zico, nu a mai aparut. Zico, o persoana perceputa ca integra si, in plus, cu experienta administrativa solida (a fost ministru al sportului, intre altele) a aruncat prosopul, marturisind ca a avut dificultati, se pare insurmontabile, pentru strangerea celor 5 scrisori de recomandare. Poate  aceasta situatie da sensul pe care il vor lua aceste alegeri, ceva cu Marie si palarie, dar mai ales indemnul sanatos: sa nu ne facem iluzii ca sa nu avem deziluzii.