* Japonezul Kohei Uchimura si-a adjudecat al 6-lea titlu mondial la individual compus, vineri seara, la Glasgow, dupa un concurs pe care l-a dominat clar, iar victoria lui ar putea sa fi completata de o premiera absoluta: cubanezul de numai 19 ani Manrique Larduet a reusit sa urce pe podium, ba chiar pe treapta a doua, demonstrand ca un acrobat desavarsit, nascut cu aceste calitati (ca si Marian Dragulescu, de la care eu unul astept chiar un aur duminica la sarituri), poate fi un gimnast complet, cizelat la toate cele 6 aparate. Bronzul a fost adjudecat de chinezul Deng Shudi, in timp ce romanul Cristian Bataga s-a clasat pe 21 (83,589), cu 2 locuri mai sus de calificari, dar tot modest.

Victoria lui Uchimura nu a fost niciun moment amenintata, iar ca sa va dati seama de dominatia lui, pentru a fi sigur de titlul suprem la ultimul aparat ii era de ajuns un punctaj de 12,837 puncte, adica putea sa cada de vreo 2 ori si sa se roteasca usurel, cu 2-3 desprinderi! Atat de mare era avansul. De altfel, recordmanul mondial la titluri de gimnast complet a avut 92,332 puncte, Larduet – 90,698 puncte, in timp ce Deng Shudi – 90,009 puncte.

* Meciul de consolare, ma rog, pentru locul 3, cu Argentina, de la Cupa Mondiala de rugby a fost castigat cu 24-13 (16-0), asbsolut meritat de Africa de Sud, cea care a inceput turneul cu o infrangere epocala (victoria este istorica, a Japoniei, cu 34-32), incheindu-l, iata, cu un loc onorabil.

Finala mica, disputata vineri seara pe Stadionul Olimpic din Londra, in fata a 55.925 de spectatori, a revenit, asadar, sud-africanilor, aceasta neinsemnand ca sud-americanii nu au binemeritat admiratia noastra pentru jocul lor expansiv, generos, inventiv si placut ochiului etalat de-a lungul intregii competitii.

De altfel, 3 momente imi vor ramane, mie cel putin, in memorie de la acest meci, altfel, ca de obicei, putin agreat de un pricinos ca mine (ce e aia locul 3?). Primul: dorinta formidabila a Argentinei de a termina frumos, cu un eseu, jucand (ca japonezii…) la mana vreo 3 lovituri de penalitate in “5”-ul advers, pana au reusit, iar transformarea uverturii Sanchez a facut din el cel mai bun marcator la aceasta editie, cu 97 de puncte.

Apoi, alte doua secvente impresionante: Bryan Havana parasind terenul cu 10 minute inainte, fara incercare inscrisa, ceea ce i-ar fi adus titlul de cel mai bun marcator de eseuri din istoria CM, asa ca a ramas cu 15, ca si Jonah Lomu. Zambind trist, dupa ce a facut destule greseli din cauza precipitarii spre eseu din restul partidei, Habana parca voia sa spuna: “Astea sunt pentru ziaristi, pentru statistici, pentru umplut spatiile de transmisie, nu pentru noi”.

Apoi, gestul tanarului Handre Pollard (21 de ani): scos din teren (un pic ca si Habana), desi se afla fata unei performante formidabile, aceea de a marca el cel mai mare numar de puncte (are 93), decarul sud-african a fost reintrodus in teren pentru a executa o lovitura de penalitate, dar a dat in bara, in fluieraturile publicului, care nu a agreat goana asta dupa asa-zise recorduri. Ei bine, la urmatoarea lovitura de pedeapsa, Pollard a ales sa bata in margine, in aplauze tribunelor arhipline! Are 21 de ani, nu uitati, dar a aratat o maturitate impresionanta…

Sa consemnam, totusi, si marcatorii: Africa de Sud: 2 eseuri Pietersen (6), Etzebeth (43), 1 transformare Pollard (6), 4 l.p. Pollard (14, 33, 40, 48); Argentina: 1 eseu Orlandi (80), 1 transformare Sanchez, 1 l.p. Sanchez (52), 1 drop Sanchez (42).