Cum ziceam ieri, putine referinte bibliografice despre marii nostri sportivi in ultimii ani, este o veritabila goana dupa clipa cea repede si atat, nu o oprim defel… Nu stiu ce am, dar probabil tocmai din cauza acestei constatari, anume absenta consemnarii momentelor cu adevarat istorice din sportul nostru, m-a lovit chestia asta cu trimiteri la cultura, auzi, “clipa cea repede…”, “opreste-te, clipa…”.

In fine, in ce o priveste pe Gabriela Szabo avem totusi noroc, avem o carte, scrisa de Cristina Vladu chiar in anul celei mai mari ispravi a eroinei noastre, 2000, anul Jocurilor Olimpice de la Sydney, precum si o serie de interviuri, unul dat Andreei Esca, la un post de radio, in care Gabi a facut o precizare foarte importanta legata tocmai de acest imens aur olimpic, si celelalte ale Teodorei Oprea, pentru Agerpres, din care voi spicui cat ma va tine spatiul pe care mi l-am impus. In rest, am gasit  interventii mai degraba mondene, lucruri de pasaj, dragute, simpatice chiar, salvate de seriozitatea si profunzimea gandului marii campioane.

Iata paginile consacrate de Cristina Vladu, in cartea intitulata chiar asa, “Gabriela Szabo”, momentului Sydney 2000.

“Finala este programata in ziua de luni, 25 septembrie, in jurul orei 21. Emotiile o iau razna in momentul in care Gabi intra in oval si-si incepe sprinturile de dinaintea startului. De altfel, impreuna cu sotul ei si asistentul Nelu Stanca, Gabi sosise pe celalalt stadion de incalzire cu mai bine de 3 ore inainte de ostilitati. Se aseaza pe un prosop si se relaxeaza. Zsolt ii sugereaza sa adopte o anumita tactica. Gabi, insa, fidela conceptiei conform careia orice cursa este altfel, afirma ca se va adapta momentului si va actiona in functie de replica data de adversare.

Pistolul ‘ia foc’! Gabi se instaleaza in locul ei obisnuit, a doua, undeva pe culoarul unu, dar departe de bordura, pentru a evita eventualele coate care o pot inchide la coarda. Totul decurge conform graficului, mai putin parcursul irlandezei O’Sullivan care ramane incredibil de ‘in spate’. Cu doua tururi inainte de finis, africancele incearca sa puna stapanire pe cursa. Fac un fel de morisca prin care incearca s-o incurce pe micuta noastra blonda. Dovedindu-si pentru a nu stiu cata oara geniul, Gabi nu pica in capcana, si trece linia de sosire, in urletele noastre, ale celor prezenti la fata locului. Stabileste si un nou record olimpic, 14:49,79, si le intrece autoritar pe irlandeza Sonia O’Sullivan si pe etiopiana Gege Wami. Beatrice Caslaru, cunoscuta noastra inotatoare, dubla medaliata la Sydney, reuseste sa-i arunce steagul tricolor. Gabi isi face turul de onoare. Este mai emotionata ca niciodata. Patru ani i-au trebuit sa-si implineasca visul. Idealul oricarui mare performer: medalia de aur la JO(…)”.

Peste ani, chiar duminica trecuta, la Europa FM, Gabi Szabo a rememorat momentele esentiale ale cursei, la emisiunea Andreei Esca. Redau, in rezumat: “O’Sullivan nu mi se paruse o adversara puternica, dar Zsolt mi-a atras atentia sa nu o scap din ochi. In timpul cursei, trageam cu ochiul pe ecranul urias al stadionului si am vazut-o mult in spate, dar foarte relaxata, apoi a inceput sa urce. Imi planificasem sa incep atacurile cu 200 m inainte de final, dar vazand-o pe irlandeza asa proaspata, am schimbat, am inceput accelerarile pe la 600 m. Ruperile acestea de ritm au marcat-o puternic, iar pe ultima suta de metri mi-am dat seama ca resimtea greu ceea ce facusem si nu-mi mai putea raspunde. Atunci am stiut sigur ca am castigat”.

Tactica, pregatire si minte, de celelalte calitati nu mai pomenim…

Cum spuneam, Teodora Oprea are o serie de interviuri cu Gabi Szabo, iar in cel 14 noiembrie 2013 incepe brusc, fara obisnuita “pregatire”: “Am mai stat de vorba de multe ori, dar am ezitat sa te intreb un lucru: ce ai simtit cand te-ai trezit in prima dimineata dupa decizia retragerii din sport? Te intreb pentru ca am in minte o declaratie a unui alt fost mare campion roman, Cristian Gatu, care spunea ca doi ani nu a mai putut intra intr-o sala de sport, intr-atat l-a marcat retragerea”.

Raspunsul incepe cu o mica tragere de timp, ca la scoala, cand fie repeti intrebarea, fie faci remarci pentru a te aduna din surpriza: “Buna intrebare, nu mi-a mai fost pusa pana acum. Am luat decizia de a ma retrage din activitatea sportiva dupa ce am abandonat in cursa de sala de la Birmingham, iar a doua zi m-am intrebat ce o sa fac de acum incolo. A fost o lupta cu mine insami. Am ajuns acasa si dupa ceva timp am avut o discutie cu domnul Tiriac (…), care mi-a spus ca atunci cand jumatate din inima ta spune sa te lasi si jumatate spune sa continui, trebuie sa te retragi. Oricum intentionam asta dupa JO de la Atena. Nu mai aveam niciun plan. Simteam ca mintea si corpul meu nu ma mai ascultau. Dupa 3 luni m-am decis sa-mi continui studiile la ANEFS, iar statutul academic m-a ajutat foarte mult. Doar cine a facut sport de performanta stie ce trairi intense sunt, mai ales cand primesti lovitura dupa lovitura si nu stii de unde si de la cine vin si din nou incepi sa lupti. Noi suntem obisnuiti cu competitia de orice fel, ce nu te doboara te face mai puternic”.

In alta parte, vorbind de oamenii care au influentat-o in cariera, despre un model: “De la fiecare om pe care l-am intalnit in viata am incercat sa iau ce-i mai bun. (…). Si totusi, exista un om extraordinar care mi-a fost exemplu, pentru diplomatie, pentru fair-play, si acela este doamna Iolanda Balas. Ea este cea care m-a sustinut si m-a adus in federatie. Si bineinteles, exista Zsolt, sotul meu. El este antrenorul care mi-a aratat directia”.

Gabriela Szabo, pe de alta parte, are mereu in minte o expresie care sintetizeaza fericit un mod de gandire. Imi imaginez ca, alergand prin padurile din Africa de Sud, pe platourile marocane, la Baile Felix, si cine mai stie unde, singura cu gandurile ei si cu graficul de antrenament invatat la milimetru isi analiza trairile. Asa ca la intrebarea Teodorei Oprea “Ai vreun regret personal”, campioana olimpica a raspuns scurt: “Eu am un motto: ‘Suma sacrificiilor trebuie sa fie mai mare decat suma regretelor’. Am un mic regret, dar este personal si nu vreau sa vorbesc despre el”.

Intr-unul din interviuri, Gabi are la randul ei un citat, din spusele unui alt mare atlet, britanicul Colin Jackson. Il tine in telefon, asa ca il citeaza exact: “Intotdeauna sa inveti din experienta ta sau dintr-a altora. Sa constientizezi si sa apreciezi munca si suportul echipei tale. Uita-te inainte si planifica-ti viitorul. (…) Nu face o tragedie atunci cand pierzi si nu zburda atunci cand castigi. Negociaza-le la fel pe amandoua”.