Viorica Viscopoleanu! Rar, poate niciodata, mi-a fost dat sa intalnesc o fiinta cu o aparenta atat de fragila, dar atat de puternica, de o modestie fara seaman, dar cu o mandrie a lucrurilor mari pe care le-a facut in viata aproape sfidatoare in evidenta lor, dar si in lipsa lor de ostentatie, parca a fi campioana olimpica, insa si cu record mondial ar fi un lucru obisnuit.

Ei bine, in istoria marilor competitii atletice, Viorica Viscopoleanu este printre extrem de putinii sportivi care au reusit sa cucereasca aurul cu un nou record al lumii, ii numeri pe degete. Aceasta pentru ca la marile competitii se cauta locul, nu rezultatul cifric. De aceea, organizatorii de acum pun bonusuri foarte mari pentru recordurile mondiale. Si abia daca apuca sa premieze unul. Pe pilda, la Beijing, la Mondialele de anul acesta, a fost un singur record al lumii.

Oricum Viorica Viscopoleanu este unica, pentru ca, asa cum, iata, i s-a intamplat aproape mereu in viata, chiar in clipa de glorie maxima, performanta ei, nemaintalnita sau extrem de rara, a cazut, totusi, in ochii lumii, pe planul doi, pentru ca tot acolo, la Ciudad de Mexico, si in aceeasi proba, saritura in lungime, americanul Bob Beamon facea, la randul lui, un record mondial de poveste.

Cu cat m-am documentat mai mult pentru aceste cateva randuri cu atat imi dau seama de nedreptatea, deloc acuzata de modesta campioana, care i s-a facut. In ce priveste documentarea, nu a fost deloc greu, mai ales ca in partea a doua voi avea sprijinul total al unui alt campion olimpic, al gazetariei sportive, Ilie Goga, care a fost pe platourile aztece si descrie in stilul lui inconfundabil, patos si cultura, entuziasm si semnificatie, dragoste fata de sport si sportivi si ochi de reporter frenetic, formidabilele momente traite de eroina noastra. Apoi, intr-o viata am strans destule carti, am fisat destule ispravi ale sportivilor romani.

Dar haideti sa judecam putin, inserand ceea ce scrie mult consultata pseudo-enciclopedie online Wikipedia despre Viorica Viscopoleanu. Iata, in varianta romaneasca: “Viorica Viscopoleanu (n. 8 august 1939) este o atleta romana, laureata cu aur la Mexico 1968”. Atat! Intrati si veti vedea, daca vi se pare incredibil.

Varianta in engleza e mai “generoasa”: “Born August 8, 1939/Women’s Athletics/Competitor for Romania. Viorica Viscopoleanu (née Belmega, born August 8, 1939) is a Romanian athlete who competed mainly in the long jump.
She was born in Budinet, then in Romania, now in Ukraine.
Viscopoleanu competed for Romania at the 1968 Summer Olympics held in Mexico City, Mexico in the women’s long jump event. She won the gold medal with a jump of 6.82 which bettered the world record set by Mary Rand at the previous Olympics.”

Asta este tot! Eu am incercat, cat m-au tinut putinele puteri, sa adun oameni importanti pentru o solutie cu finalitate “Sportivii romani de varf, prezentati decent in Wikipedia”, proiect de veritabil patriotism, nu strigaturi, dar nu prea am avut succes.

Oricum, dragostea oamenilor care au cunoscut-o pe Viorica Viscopoleanu pare sa fi implinit o existenta, inceputa, cum banuiesc, cu o repatriere (cum s-a mai intamplat si cu alti mari sportivi, veniti din Basarabia si Bucovina ocupate de URSS in 1940, precum Tolea Grintescu, Valentin Samungi si, cred, Alexandru Mironov, daca sunt si altii ii rog sa scrie), la Bucuresti, unde incepe sportul la Flacara Rosie, o fabrica de confectii cu puternica asociatie sportiva (voleiul feminin, dat fiind profilul angajatelor, era foarte tare). Mai intai este alergatoare de semifond, subtire ca o trestie cum era, dar la un antrenament se uita lung la pista de elan unde se pregateau lungimistele, cere voie sa incerce si ea, convinge imediat, iar peste 2 zile debuteaza oficial la un concurs ca saritoare la lungime (abia la 17 ani!) si castiga.

De aici, soarta sportiva i-a fost pecetluita, mai ales ca s-a casatorit cu un triplusaltist, Octavian (ca fata o chema Belmega), fiind prieteni cu Ioan Soter si… Iolanda Balas-Soter. Asa a ajuns la Steaua, in cele din urma, iar dupa doua editii ale JO la Roma si Tokio (locul 5, totusi), fara mari reusite, aveau sa vina Jocurile mexicane, precedate de un an cu sarituri atat de constant bune incat i-au adus supranumele de Metronom.

Pana la momentul de aur al carierei sportive, in episodul urmator, descris, cum v-am promis de cel mai priceput martor ocular din cati puteau exista, sa amintim ca Viorica Viscopoleanu a fost si antrenoare de mare succes, pregatind performere precum Monica Iagar, Oana Pantelimon, Viorica Enescu, Alina Popescu, atatea si atatea nume mari ale atletismului nostru.