Cel mai bun rezultat sportiv al focseneanului Corneliu Ion (nascut pe 27 iunie 1951, in capitala Vrancei, absolvent de Cibernetica) este, fara indoiala, titlul olimpic de la Moscova, din 1980 (cum am scris de multe ori, boicotul tarilor vestice nu ne-a avantajat deloc pe noi, dimpotriva, pentru ca in sporturile care ne-au adus traditional medalii nu cu americanii si canadienii, de pilda, ne bateam noi). Medalia aceasta de aur am trait-o, desi n-am fost acolo, direct, iar amintirile se leaga de oameni care au insemnat mult in viata mea.

Eram la Agerpres, “specialist in tir”, in sensul ca fusesem de multe ori la Tunari, la concursuri, asa ca, tin minte, era pe 25 iulie 1980, ma pregateam sa plec spre redactie, de acasa, din Floreasca, nu era graba mare, ajungeam repejor la Casa Scanteii. Cand, pe la 12,00, suna telefonul: “Hai, Lucica, hai tata, ca a luat omul tau, Corneliu Ion, titlul!”, imi spune, panicat seful si mentorul Ilie Goga. Ascultasem si eu transmisia in direct la radio, Ion Muresan (Moalfa il chema, Muresan era numele de radio, un om exceptional…), avusese inspiratia sa se duca la Poligonul Dinamo, de langa Moscova (efort nu gluma, distantele sunt imense), stia el ca la tir picau mereu medalii.

Asa ca o trantise, dupa cum ii venise pe monitor, o burtiera in miscare (o noutate pe atunci): 1. Corneliu Ion (ROM) 596; 2. Gerhard Pietrisch (AUT) 596; 3. Jurgen Wiefel (DDR) 596. “Stai linistit, nea Ilie, e baraj, sunt trei la egalitate, mai dureaza vreo 2 ore, vin acum”. Din acest moment mai aveam un motiv important (de parca as fi mai avut nevoie!) sa-mi doresc aurul pentru Corneliu Ion: sa nu dea Ion Muresan o informatie pripita, gresita, v-am mai zis, tirul nu-i un sport prea popular, nici printre ziaristii din breasla sportiva.

La agentie, la “Telegrafie”, cum numeam sala teleimprimatoarelor, unde pe vremuri stirile se luau la casti, prin Morse, asa ii ramasese numele, faceam ture, cu ochii pe TASS, ADN (agentia est-germana), dar si pe fluxurile AFP, Reuters, in special (britanicii nu boicotasera, iar presa oricum si-a vazut de treaba, in toate tarile), UPI si Associated Press, vine “flash”-ul cu primul baraj: Corneliu Ion 148, Wiefeld 148, austriacul 147, ramane cu bronz. Inca un baraj, asa ca, in pauza dintre ele il mobilizam pe trimisul nostru special acolo, Tica Berger, sa stea cu ochii roata la centrul de presa, unde se afla pentru a transmite alte materiale.

A doua tragere de baraj, alta amanare a deznodamantului, ambii ramasi in cursa trag la fel: 147. De la capat! Cei care va uitati pe site-urile de tenis ca sa vedeti cum merge scorul la un meci al cuiva va puteti da seama cum urmaream noi bratele teleimprimatoarelor, care bateau literele pe sulurile de hartie, desi nu era foc cu foc. Si vine, in sfarsit, conform tipicului, primul flash de dupa al treilea baraj: “olympics – shooting, rapid fire pistol, corneliu ion (rom), olympic champion”.

Dupa care si “scorul” celui de-al treilea baraj: 148-147 in favoarea romanului, asa ca, iata, nici neamtul n-a crapat, s-a tinut cu dintii pana la ultimul foc!

Imens succes, obtinut intr-un stil de mare campion, intr-un moment in care, sa nu uitam, Corneliu era destul de tanar pentru acest sport, n-avea decat 29 de ani. De altfel, el a fost un sportiv precoce pentru aceasta disciplina care cere multa experienta, devenind vicecampion mondial, in Elvetia, la 23 de ani, dupa  7 ani de cand a vazut prima oara un poligon de tir, la Focsani, oras de mare traditie, de altfel, in tirul romanesc. Ce ziceti de faptul ca actualul campion olimpic la tir, Alin Moldoveanu, este tot din Focsani?

Tot la Moscova, foarte talentatul, dar prea agitatul Marin Stan, al doilea pistolar de viteza al nostru prezent in concurs, reusea un excelent loc 5, cu doar 1 punct mai jos fata de medaliati, 595 puncte (adica un “9” in loc de decar), ca si locul 4, departajati la seriile de 4 secunde. Locul 5, adica atat cat a reusit Corneliu Ion la debutul sau olimpic, la Montreal, cu 4 ani in urma.

Aurul olimpic de la Moscova, cat si alura, zvelt, destul de inalt si cu bratul suficient de tare pentru a tine un steag in vant, au facut din Corneliu Ion port-drapelul delegatiei Romaniei la editia urmatoare a Jocurilor Olimpice, de la Los Angeles, probabil cel mai aplaudat port-drapel din istoria Jocurilor, delegatia tarii noastre, care calca pe boicotul cerut de sovietici si participa la intreceri, fiind primita cu veritabile urale pe Memorial Colisseum din Los Angeles la Ceremonia de deschidere.

Si de data aceasta marele campion si-a respectat blazonul, cucerind medalia de argint, cu 593 puncte, cu 2 mai putin decat campionul editiei, japonezul Takeo Kamashi, singura medalie a tirului romanesc la acea editie, o isprava formidabila, totusi, pentru ca rar in acest sport se confirma la un asemenea nivel rezultatul anterior, dar aproape anonima in avalansa de medalii cucerite de Romania la editia 23, cand a profitat din plin de absenta esticilor, clasandu-se pe locul 2 pe natiuni, cu 53 de medalii, dintre care 20 de aur, cea mai bogata recolta olimpica din istorie.

Parca-parca imi aduc aminte ca imi povestea Corneliu de un poligon cam impropriu (Prado Olympic Shooting Park, Chino, California, unde fusese, ca distractie, provocat la trageri de la sold, stil pistolari din westernuri, de serifii locali, erau mai buni ei la asemenea stil de tragere), dar si ca isi schimbase crosa pistolului si nu avusese timp de acomodare, apelase la un italian celebru (poate nu stiati, dar designerii italieni sunt celebri nu doar la caroserii de automobile), oricum rezultatul a fost exceptional. Iar peste 2 ani, un nou titlu mondial, la Bucuresti, pe Tunari, avea sa-i aduca confirmarea unei valori greu de egalat: la 12 ani la varf, de la prima medalie la o mare competitie, din nou podium, si inca pe cea mai inalta treapta.

La Seul, insa, in 1988, avea sa vina pe locul 18, dar avea cui preda stafeta, atat ca sportiv, cat si, mai tarziu, ca presedinte al Federatiei, Sorin Babii cucerind aurul la pistol liber. Asa ca a decis sa se retraga din activitatea competitionala, devenind, cum spuneam, administrator de sport.

Sa nu ma acuzati de idei fixe, dar iata in ce hal este prezentat pe Wikipedia, referinta mondiala in materie in lumea noastra grabita, repezita la net, unul dintre cei mai buni sportivi romani din toate timpurile:

Editia engleza:
Corneliu Ion (born 27 June 1951 in Focsani) is a Romanian sports shooter and Olympic Champion.

He won Gold medal in Rapid-Fire Pistol in the 1980 Summer Olympics in Moscow, and obtained a silver medal in the 1984 Summer Olympics in Los Angeles.

Editia in romana:
Corneliu Ion (n. 1951) este un trăgător de tir român, laureat cu aur la Moscova 1980 şi cu argint la Los Angeles 1984.

Asta-i tot. Repet, trebuie facut ceva, pentru ca Wikipedia este, scrie din deschidere, “The Free Encyclopedia”, iar cu bani putini, dati unor studenti si unor tineri gazetari priceputi la sinteze gen Wikipedia, se pot concepe, scrie si traduce prezentari care sa popularizeze pe masura meritelor lor valorile sportive romanesti.

Nu vreau, insa, sa inchei in aceasta nota, ci cu o semnificatie a valorii eroului randurilor de fata: unul dintre criteriile prin care poti depista un campion cu adevarat mare il poate constitui si urmatorul fapt: dupa ispravile lui, toata lumea incepe sa se gandeasca la modificari, regulamentare, de stil si materiale de concurs, pentru ca altfel referinta este de neatins. Se schimba sistemul de punctaj, ca in cazul Nadiei Comaneci, stilul de saritura, ca la Doamna Ioli Balas, marimea tintelor, modul de desfasurare a concursurilor, cu finale si eliminari, ca la tir. Corneliu Ion a atins de 2 ori rezultatul maxim posibil, 600, iar de atunci in tir au tot aparut inovatii…