Nu-mi face deloc placere sa amestec politica in sport, dar nu am ce face: asa cum tragedia de la Colectiv a dus la caderea guvernului, la scara evident mult mai mica, si scandalul de la premierea handbalistelor poate duce la modificari importante in sport. Comparatia este exagerata, recunosc, numai ca lucrurile sunt extrem de asemanatoare, pentru ca in ambele cazuri vorbim de revelatia unor urechisme care fac mult rau, despre o necunoastere crasa a unora in ce priveste situatia adevarata din  domeniile pe care se presupune ca le pastoresc, de neglijente condamnabile in care actioneaza demnitarii nostri si de voluntarismul lui “merge si-asa”.

Totul urmat de declaratii si luari de pozitie stupefiante, chiar din partea celor care ar fi trebuit sa actioneze inainte de producerea evenimentelor nedorite de care vorbim. Sa o luam, insa, sistematic.

Ne aflam, o spun din capul locului, in cel mai slab an din istoria sportului romanesc. Nu stau acum sa fac statistici amanuntite, dar, credeti-ma, nu a existat de cand ma stiu in sport (adica de peste 40 de ani) vreun an in care sa nu luam macar o medalie de aur, un titlu cel putin, la un campionat mondial de sport olimpic.

Nu vorbesc de puzderia de tinichele din discipline de loisir, de care se pare ca actuala conducere a Departamentului sport din MTS este extrem de atasata, folosind serviciile unora dintre practicanti, pe post de consilieri si de bata si oala de laturi in capul fostilor “adversari”. Vorbesc de disciplinele care inseamna ceva in lumea asta a sportului international.

Concret, am luat 4 medalii de argint si 3 de bronz la Mondiale si 2 medalii de aur la Europene si Jocurile Europene (acestea din urma prin jucatoarea de tenis de masa Eliza Samara si, respectiv, de judoca Andreea Chitu). La Mondiale, medaliile au fost obtinute in doar 4 discipline (era si greu sa fie mai multe, daca au fost 7 toate), gimnastica (2 – Marian Dragulescu si Larisa Iordache), scrima (2 – echipa feminina de spada si Tiberiu Dolniceanu), judo (2 – Andreea Chitu si Corina Caprioru) si handbal (1 – echipa feminina). Canotaj, ioc, kaiac-canoe, nimic, lupte, asisderea, ca si haltere, de box amator ce sa mai vorbim, jocuri de echipa mai vedem etc, etc.

Pe de alta parte, din motive pe care nu le-am inteles, ierarhia celor mai buni sportivi romani ai anului, comunicata de Comitetul Olimpic si Sportiv Roman (care a adaugat ca este o decizie comuna cu MTS, desi acesta nu a scos o vorbulita), cuprinde doar 9 sportivi, lipsind fix o medaliata mondiala, gimnasta Larisa Iordache.
Nu discut criteriile pentru care Laureatul anului, cu un premiu unic, in valoare de 30.000 de lei, a fost taiat in 2, fiind alese Andreea Chitu si Cristina Neagu, fetele merita ca oricare alt sportiv recunoasterea, chiar daca un campion mondial de tenis profesionist ca Horia Tecau sau o “vicecampioana” mondiala tot in tenis, precum Simona Halep, ar putea avea motive sa se simta nedreptatiti.

Apropo, cel mai vechi si mai priceput cotidian de sport din lume si din istorie, L’Equipe, care face de o jumatate de secol o ancheta cu participarea celor mai buni specialisti, Campioana campioanelor, in urma careia a iesit pe primul loc jucatoarea de tenis Serena Williams, doar cu o treapta mai sus, in cel mai concurential sport din lume, fata de Simona Halep.

In aceste conditii, vin pe rand primele vesti ale noului guvern in ce priveste sportul: un buget cu 15,64 la suta mai mic fata de cel de anul trecut, si cam tot atat in prognoza pe 2017 si 2018, adica ingroparea definitiva a sportului de performanta, tratat la “si altele”. Ei bine, nu, ca succesele din sport dau bine la ten, ne vedem mai bine si mai admirati alaturi de niste fete pentru care a tremurat toata natia. Asa ca noul guvern sare pe prima oportunitate de imagine (asa se spune, oficial, la intalniri oficiale, cand au voie pozarii si operatorii si niscai reporteri), bronzul handbalistelor, si, in afara de pupaturi, salamalecuri si discursuri festive, flori, autografe pe mingi si tricouri si tot tacamul, tranteste si niste prime mai procopsite.

Ei, aici se rupe filmul. Ni s-a spus, insistent, ca primele astea sunt de 60.000 lei de caciula, dar nu se stie daca suma asta se adauga la bonsul legiuit (dublu ar insemna 29.600 lei, veti vedea de ce) sau asta este tot, premii speciale, de la nasul Ciolos, sa traiasca!

Concret, in Legea sportului si hotararile de guvern date in baza ei, premiile la marile competitii sunt urmatoarele: Jocuri Olimpice 35.000 euro pentru aur, 28.000 argint si  21.000, tot euro, bronz; Campionat Mondial, in aceeasi ordine, dar in lei, 27.800, 18.500, 14.800; Campionat European – 18.500, 11.000, 7.400; Jocuri Europene 15.000, 9.000 6.000. La propunerea Departamentului sport din MTS pentru medaliile de la Mondiale in sporturile olimpice sumele se pot dubla, cum s-a si intamplat anul acesta.

Situatia din acest moment, am mai scris, este intolerabila, pentru ca s-a ajuns la o discriminare care face numai rau: la doar o luna distanta intre performante, unii sportivi sunt clar favorizati, creandu-se impresia ca “gata, asta e, ati avut ghinion in viata”, lucru care nu poate fi acceptat de personalitati atat de pregnante cum sunt acesti mari campioni. Care mai au un argument extrem de puternic: s-au calificat, in urma rezultatelor obtinute, la Jocurile Olimpice, iar lotul nostru pentru Rio este in acest moment extrem de subtire. Sa fie foarte clar, unui sportiv de talia lui Marian Dragulescu, care a initiat un veritabil protest, nici nu-i poate trece prin minte o idee gen: “dar de ce lor mai mult?”, ci numai “de ce noi mai putin?”, pentru ca stie foarte bine ce inseamna truda. Altfel spus, nici o secunda nu s-a putut gandi rau despre handbaliste.

In fine, bomboana pe coliva, apare (dupa care s-a ascuns adanc) si secretarul de stat la Departamentul Sport, adica persoana direct raspunzatoare si care a actionat si in cazul celorlalti 6 medaliati mondiali, ca si acum, Carmen Tocala, care da o declaratie naucitoare: “Trebuie sa existe un moment zero, nu se poate aplica o lege retroactiv”. Mister total: deci de acum inainte prima pentru bronz la Mondiale este de 60.000 lei? S-a modificat legislatia? Pentru ca, iata, nu poate fi aplicata aceasta prevedere legala retroactiv, ci doar pentru viitor, cum scrie, intr-adevar, la carte. Stia doamna demnitar despre celelalte medalii mondiale de anul acesta?

Eu as mai intreba-o si daca e multumita, si daca da, de ce, iar daca nu dumneaei raspunde, dar ma lungesc prea mult, chiar ma indepartez de subiectul la zi. Problema doamnei Carmen Tocala este grava, neglijenta (nu a informat de antecedente, nu a vazut consecintele, nu informeaza complet opinia publica, inclusiv pe sportivii pentru care dumneaei este ministru) dincolo de orice dubiu, asa ca o reintoarcere la meseria de baza, baschetul,  s-ar cam impune. Prea mult urechism, prea mult bun plac, prea destul sictir…