Marian Dragulescu – medalie de argint la sarituri, la Campionatul Mondial de gimnastica, Andreea Chitu – medalie de argint la judo, categoria 52 kilograme, la Campionatul Mondial de la Astana, Corina Caprioriu – medalie de argint la judo, categoria 57 kilograme, la Campionatul Mondial de la Astana, Echipa feminina de spada (Loredana Dinu, Simona Pop, Simona Gherman si Ana Maria Branza) – medalie de argint la Campionatul Mondial de scrima, Larisa Iordache – medalie de bronz la individual compus, la Campionatul Mondial de gimnastica, Tiberiu Dolniceanu – medalie de bronz la sabie la Campionatul Mondial de scrima,pe de o parte,

Echipa de handbal feminin a Romaniei, medaliata cu bronz la Campionatul mondial din Danemarca, pe de alta parte,

Iata unde s-a ajuns dupa premierea, in pripa, propagandistica, a ultimei medalii mondiale a anului cucerita de sportivii nostri in 2015, cuiul Pepelei fiind faptul ca sportivii din primul alineat au fost recompensati dupa legea comuna, iar handbalistele pe baza unei hotarari de guvern semnate pe picior, cu elanul noului venit, care nu prea pricepe despre ce este vorba.

In primul rand, eu as observa cu totul altceva: saracia lucie, in medalii, a sportului romanesc in acest an: doar 4 medalii de argint si 3 de bronz la mondiale in toate sporturile olimpice, intr-un an incarcat de astfel de competitii. Dupa care vom lua la bani marunti situatia la zi, pentru ca lucrurile se precipita.

Nu tin neaparat sa fac pe rabinul din Buhusi cand voi prezenta luarile de pozitii de ultim moment, pe care le-am preluat din postarile de luni dimineata, de pe diverse site-uri. Cu siguranta ca, o data iesiti din melasa dulce a sarbatorilor de Craciun, acreala polemicilor ne va invada din nou. Dar trebuie spus ca, intr-un fel, toata lumea are dreptate. Si sportivii care au avut ghinionul sa ia medaliile mondiale mai devreme in an si care au luat, practic, jumatate din banii incasati de handbaliste, dar si fostii si actualii demnitari.

De pilda, fostul ministru al Tineretului si Sportului, Gabriela Szabo, a precizat ca in mandatul ei s-a procedat in limitele stricte ale legii, adica s-au dublat premiile la medaliile mondiale de la sporturile olimpice (la cele europene nu exista prevedere legala pentru dublare), asa cum prevede Legea Sportului (69/2000, o lege devenita caduca, o catastrofa, dar in special din alte puncte de vedere, voi reveni in mod aplicat asupra ei).

“In perioada in care am fost ministru, toti sportivii clasati pe locurile 1, 2 si 3 au avut parte de premiile dublate. Atat mi-a permis legea, atat le-am oferit. Tot timpul am considerat ca premiile sportivilor sunt mici, iar din acest motiv am ales sa le dublam”, a declarat Gabriela Szabo, apreciind ca nemultumirea sportivilor este justificata.

As observa ca fosta campioana olimpica nu foloseste pluralul maiestatii (“am ales sa le dublam”) de florile marului, pentru ca nu asa vorbeste ea, ci cu trimitere la faptul ca a fost o decizie colectiva, impreuna cu Departamentul sport, veti vedea de ce spun asta.

“In cazul premiilor de la handbal, situatia este diferita, intrucat s-a facut prin hotarare guvernamentala, prin decretul primului ministru. Eu niciodata nu am cerut derogare pentru ca am ales dublarea premiilor, conform prevederilor legii. Aceasta situatie din cazul handbalistelor a bulversat, intr-adevar, lucrurile, pentru ca in sport medaliile sunt egale. Nu poti face diferente, nu exista asa ceva. Nu poti sa spui ca un bronz este mai valoros decat un argint”, a subliniat fosta sefa a sportului, inclusiv pe contul ei de FB.

In “absolut”, ca sa zic asa, si secretarul de stat pentru sport (din timpul Gabrielei Szabo, dar si de acum), Carmen Tocala, ar avea ceva dreptate, spunand: “Vorbim despre niste acte normative, nu stiu daca putem sa umblam retroactiv la premieri. Pana la urma, trebuie sa fie un moment zero. Vom avea o discutie cu domna ministru Lipa si vom stabili o strategie pentru viitor, nu stiu daca se poate sa mai schimbam ce a fost”.

Dincolo de faptul ca te poti intreba de ce nu a propus atunci prime speciale (ca Departamentul sport face propunerile), la putinatatea medaliilor obtinute se puteau mari, in mod special (“an preolimpic, incurajare pentru calificarile din 2016”, argumente se puteau gasi), si de ce acum se spala pe maini, fugind de responsabilitate, un lucru ramane cert: un medaliat cu argint la mondiale a luat in 2015 suma de 37.000 lei, iar o handbalista medaliata cu bronz – 60.000 lei!

Iar rezolvarea este, cred eu, simpla: medaliile care aduc punctele necesare calificarii la Jocurile Olimpice (Marian Dragulescu si Larisa Iordache au acest drept consfintit de regulamentul FIG, iar judo si scrima au destule puncte adunate pentru a se considera calificate, indiferent de ce se poate intimpla in 2016) sa primeasca o recompensa in plus.

Sportivii stiu un lucru (intrebati-i pe marii specialisti in domeniu, fotbalistii): “Domnule, pana la bani, pot fi putini, dar sa fie corect impartiti! Ca toti ne rupem oasele”.

Numai ca pe langa aceasta situatie nascuta din dorinta irepresibila de imagine cu orice pret, de graba de a te arata generos fara o analiza mai atenta (iar cine a asigurat continuitatea in domeniu trebuia sa atraga atentia asupra a ceea ce se poate intampla, ar fi trebuit sa stie), ramane o constatare amara: in 2015 sportul romanesc a avut un an prost. Incheiat cu o jenanta incaierare pe putinii bani prevazuti pentru sport, care, anul viitor, are un buget si mai mic, retezat dramatic cu 15,64 la suta!