Cand iubesti, nu stai sa numeri, dar chiar nu exista limite? Ultimele negocieri, incheiate, din Spania, Franta si Anglia privind drepturile de retransmisie televizata a fotbalului european indica o crestere galopanta a tarifelor, in pofida, cateodata, a unui model economic incert. La Liga spaniola, de pilda, dopata de concurenta dintre Movistar si Mediapro, dar mai ales de schimbarea modelului sau de distribuire (pentru toti, nu doar pentru marile echipe), a anuntat cu mandrie cresterea drepturilor TV la cel putin 2,65 miliarde de euro pentru 3 ani (2016-2019), adica 849 milioane mai mult decat in perioada precedenta, iar in plus vor mai aparea si alte incasari, pe pachete.

Cu putin timp inainte, grupul media si de telecomunicatii Altice a subtilizat de la Canal+ drepturile pentru Franta ale Premier League engleza pentru cel putin 300 milioane de euro, cu peste 100 milioane mai mult decat achitase pana atunci canalul criptat amintit. Un contract care incheie un an fast din acest punct de vedere al campionatului  englez, pentru care s-a renegociat in februarie in Marea Britanie la pretul record de 6,92 miliarde de euro, ca urmare, din nou, a rivalitatii candidatilor, care au si luat caimacul, Sky si BT, ceea ce inseamna o crestere de 70 la suta.

Intrebarea care se pune este daca avem in aceste cazuri o investitie rentabila, iar raspunsul: din punct de vedere strict contabil, nu-i prea sigur. “Canalele se afla in asemenea strategii concurentiale incat preturile explodeaza”, subliniaza Nicolas Scelles, conferentiar pe problemele economice ale sportului la Universitatea scotiana din Stirling. “Ele nu pot sa-si permita sa nu mai aiba fotbal si sunt gata sa piarda bani pentru a-l pastra”.

Parere impartasita si de un alt economist al sportului, Bastien Drut. “Exista o schimbare in maniera in care drepturile sunt folosite”, remarca autorul lucrarii “Stiinte Sociale Fotbal Club”. “Inainte, canalele de televiziune incercau sa fie rentabile cu produsul numit fotbal. Astazi este un produs chemat pentru a vinde altceva. In Anglia, BT este deficitar pe fotbal, dar acesta ii permite sa atraga clienti carora le vinde un acces internet”.

In Franta, Canal+ plateste pretul acestei schimbari, fiind deposedat progresiv de o parte din Ligue 1, Liga campionilor si, de acum, de intregul fotbal englez. “Exista de pe acum abonati care reactioneaza de o maniera vehementa, modelul economic al canalului este perturbat”, spune Nicolas Scelles. Oricum, este clar ca la fiecare 3-4 ani totul poate balansa intr-o parte sau alta, in functie de cerere si oferta.

Pericolul de inflatie nu ar trebui sa inceteze. “Pe piata telespectatorilor, difuzorii vor fi obligati la un moment dat sa calmeze lucrurile. Drepturile internationale, cateodata inca sub-evaluate, ar putea servi de variabila pentru ajustari”, insista Nicolas Scelles, refuzand sa vorbeasca de o bula care ar putea exploda, oricum nu pe termen mediu. Cu atat mai mult cu cat anumite tari, Germania (579 milioane de euro) si intr-o masura mai mica Italia (945) si Franta (748) au drepturile tv pentru campionatele interne inca departe de duo-ul din frunte anglo-spaniol, astfel ca au loc sa creasca valorile.

“Este nevoie sa crestem pe plan international, pentru ca altii fac deja acest lucru”, a insistat Christian Seifert, PDG al Bundesliga, in timpul unei calatorii la New York, la sfarsitul lunii noiembrie. “In trecut, Budesliga a avut o abordare extrem de conservatoare in ce priveste expansiunea dincolo de piata proprie. Ceea ce reprezinta o problema, intrucat un jucator brazilian care evolueaza in Germania vrea ca familia sa sa-l poata vedea in meciuri. Retransmiterea in intreaga lume ar ajuta”.

“Fotbalul este intr-o puternica expansiune in tarile asiatice, unde suma pentru drepturi ramane mica, aici se situeaza marja de crestere pentru viitor”, afirma Bastien Drut, care prevede in acelasi timp, pentru drepturile campionatelor interne, “un deceniu fara scaderi”. Ceea ce va limita inflatia va fi faptul ca actorii capabili sa puna asemenea sume pe masa vor fi din ce in ce mai putin numeros”, adauga el.

Pana cand nu va mai fi decat unul… Care va impune deflatia!