Prima oara, stirea ca Budescu pleaca in China pentru a juca in Liga a II-a, mizand totul (in primul rand participarea la Euro-2016) pe promisiunea unui purcoi de bani, mi s-a parut cam prea tare, dupa care am constatat, din toata presa internationala, ca mercato de iarna a fost dominat de asiatici, la distanta mare de cluburile cu pretentii din Europa, asa ca, desi la rubricile economice ale media romanesti afli numai de prabusiri pe la burse si alte belele chinezesti, la fotbal s-a ajuns pe culmi greu de banuit.

Afirmatia ca Budescu pierde Euro are toate sansele sa fie acoperita de fapte in vara, intrucat oricat i-ai impune lui Iordanescu sa selectioneze pe cine e mai in forma, cum sa-l acuzi ca nu aduce un jucator in forma in campionatul al doilea dintr-un fotbal totusi, deocamdata, de mana a doua? Si asa nu murea selectionerul de dragul giurgiuveanului, ii tot dadea lectii de viata (“fotbalul nu e o joaca” si alte de-astea), acum chiar ca nu mai are nicio ezitare.

Si totusi, ce se intampla cu transferurile chinezesti? Pai se intampla ca primele 3 sume de transfer din aceasta iarna pe piata mondiala au venit din China. Miercuri, liga chineza oficializa cel mai scump transfer din istoria sa, prin cumpararea mijlocasului brazilian Ramires, de la Chelsea, pentru 33 milioane de euro, la Jiangsu Suning, unde antreneaza nimeni altul decat Dan Petrescu, care, daca nu poate, deocamdata, sa antreneze la clubul londonez isi aduce “mostre” de acolo.

Aceasta suma a pulverizat precedentul record, de data aceasta intern, un alt brazilian, Ekelson, plecand de la Guangzhou Evergrande, campioana Asiei, la Shanghai SIPG, pentru 18,5 milioane de euro. Pe locul 3 in acest clasament sui-generis se afla ivorianul Gervinho, adus de Hebei Fortune, echipa abia promovata, de la Roma, pentru 18 milioane.  Ar mai fi sume de te ia ameteala, mai ales daca te uiti de unde vin, precum oferta facuta Interului de Shanghai Shenhua pentru columbianul Fredy Guarin, 15 milioane de euro (plus bonusuri).

Si totusi, cum se explica toata aceasta vanzoleala (apropo, se merge si invers, o firma din cea mai populata tara din lume trimitand vreo 20 de fotbalisti in liga a doua portugheza, pe salarii platite de chinezi, ca sa invete, sa poata face fata vedetelor ce tot vin)?

In primul rand, pare o investitie pe termen lung, intentia Chinei fiind de a candida la organizarea Campionatului mondial din 2026, la 4 ani dupa Jocurile Olimpice de iarna de la Beijing.

Ar putea fi o explicatie imediata si faptul ca, asa cum se intampla si in Rusia, Superliga de 16 echipe se disputa pe sistemul primavara-toamna, iar acum este bataia pestelui pentru intreg sezonul. O alta motivatie, anecdotica, dar de luat in seama intr-o tara in care centralismul democratic e atotputernic, numarul 1 in statul chinez, Xi Jinping, este un fan al fotbalului, in special al Premier League.

In continuare, trebuie tinut seama ca exista o limitare a aducerii strainilor, maximum 5, astfel ca daca tot iei, te indrepti pe cele mai bune optiuni, care, evident, sunt si mai scumpe, nu iei la gramada, ca in alte parti, poate scot capul 1-2 si te scoti. Dar mai ales avem de-a face cu o crestere a veniturilor Superligii, explozie, pur si simplu, facand drepturile de televizare: de la cei 550 milioane de euro asteptati din partea societatii de investitii de capital China Media Capital (CMC) s-a obtinut dublu (1,1 miliarde euro) pe 5 ani, numai pentru 2016 multiplicarea fiind de… 20 de ori, de la 7 milioane euro, la 140 milioane! Si banii din sponsorizare merg fluviu, Ping An Insurance, succesorul sponsorului principal al campionatului, tripland, practic, suma, de la 17 milioane euro pe an la 45 milioane.

In acelasi timp, prin implicarea si in strainatate (CMC este investitor la Manchester City), audientele s-au dublat intr-un sezon, atragand si alti sponsori (Red Bull, de pilda).

Revenind la Budescu, nu prea iti cade bine cand un fotbalist pe care il pretuiesti se duce in uitare prin liga a II-a dintr-o tara aflata pe locul 82 in lume in ultimul clasament Fifa. Dar asta este optiunea lui, banul, probabil un salariu de peste 1 milion de euro. Insa ar putea sa se uite si dincolo de cecul cu multe zerouri, la confratii lui, de pilda, Tanase si Bicfalvi, care au parasit China, renuntand la salarii de 1,2 milioane de euro, fie pentru 700.000 mai aproape, in Turcia, unde poate fi vazut de selectioner, fie pentru ca pur si simplu nu s-a acomodat. Ma rog, sa-i fie de bine!