In excelenta sa rubrica din Dilema Veche, Radu Naum ne aduce aminte ca Sportul studentesc implineste anul acesta un secol de existenta! Cea mai veche echipa de fotbal din Regat aniverseaza, asadar, un secol, dar unul decrepit, senil, ratacit prin divizia a IV-a, intr-o fundatura a fotbalului romanesc, un club care i-a avut ani multi in ograda pe Gica Hagi, Gino Iorgulescu, Mircea Sandu, Aurica Ticleanu, Paul Cazan, Coras, Bela Kasai, Aurel  Munteanu I, Munteanu II, Rica Raducanu si multi altii au fost in Regie, unde, intr-o vreme, se afla cel mai productiv centru de copii si juniori.

Probabil, Sportul studentesc este cel mai teribil exemplu al samantei de autodistrugere din fotbalul romanesc. Un club fondat in 1916 (pe 11 februarie, ca sa stiti cand ii veti canta prohodul), lasat fara niciun sprijin, desi presedintele Mac Popescu (rectorul Arhitecturii, coordonatorul proiectului, de altfel, al sediului FRF) a fost primul presedinte al Ligii profesioniste de fotbal, asadar stia despre ce este vorba in noile conditii. Paranteza, acum tot un membru al Sportului este presedinte LPF, Gino Iorgulescu, dar, vorba ceea, la ce le-a folosit celor din Regie, frate-frate, dar totul e pe bani. Pe bani facuti acum, repede, cine are timp sa se gandeasca la chestii minore, precum traditia (brandul, totusi!), zestrea, valorile perene? Inchid paranteza.

Asadar cu o fabrica formidabila de producere de materie prima pentru fotbal, tocmai jucatorii, acel centru de copii si juniori coordonat de cel mai priceput tehnician de la acest nivel, Dan Apolzan, cu un presedinte de talia lui Mac, cu arena proprie, in zona buna a Bucurestiului, destul de accesibila, dar mai ales inconjurata de cartiere populate, in primul rand de copii dornici sa joace fotbal aproape de casa, cu o traditie la varf, chiar daca fara palmares (o Cupa Balcanica, un loc 2 in campionat, 2 finale de cupa), Sportul studentesc incape in anii ’90 pe mana unui personaj despre nu se stiu nici acum prea multe lucruri, Vasile Siman.

Mi-aduc aminte cand l-am cunoscut pe acest Siman, la o conferinta de presa convocata de primul ofiter de presa din fotbalul nostru, Francisc Cune (Sportul, v-am spus, avea staif, stia, prin Mac Popescu, despre ce este vorba in fotbalul profesionist pe fata, a infiintat si institutia purtatorului de cuvant). Intalnirea cu junele proprietar (finantator, adica un fel de camatar, la putin timp dupa aceea, devenise o moda) s-a produs in celebra vila de pe Malaxa a familiei generalului Rosetti, confiscata, vezi bine, si inca nerestituita.

Decor nobil, lambriuri, scari interioare sculptate, blazoane… In mijlocul lor, o figura de imbogatit de razboi, cu ochii mici, sireti, un june cam obraznic, plin de el sa dea pe-afara (“Din ce are asta bani, Francisc?”, l-am intrebat pe Cune. “Din alcool, se spune”, mi-a raspuns, genul ala de afaceri incepute in cazi de baie prin apartamente, apoi cu linii de imbuteliere luate la mana a doua de prin cotloanele Europei dupa revolutie). Ne chemase, domnul Siman, sa ne certe, nu stiu ce anume se scria mai intepat la adresa lui, si, abia venit in fotbal, incepea orice fraza cu ceva in genul: “In fotbal, domnilor, nu e ca in…”, se pricepea coca, stia tot!

Cu cheagul formidabil pastrat de jucatorii de mare valoare, dar fara ambitii la nivelul talentului, a mai tarait-o prin prima divizie alde Vasile Siman vreun deceniu (centrul lui Dan Apolzan producea continuu, Stanici, Florentin Dumitru, Marius Sumudica, Petre Marin, Caramarin, Razvan Lucescu, Bogdan Andone, Balan, Varga etc, etc), mai vindea cate 1-2, dar dupa lungi balacareli, se vaita mereu ca e pacalit, o figura jalnica.

Acum, v-am spus, ajuns in divizia a IV-a, un fel de categoria Onoare din vechea organizare. Ca sa va dati seama despre ce este, totusi, vorba, am cules din motivarea schimbarii regulamentului privind organizarea Ligii a IV-a, adoptata in septembrie de Asociatia municipala Bucuresti, organizatoare competitiei.

“Urmare a analizei efectuate de reprezentantii formatiilor din Liga a IV–a, privind nivelul scazut al performantelor echipelor participante la campionatul municipal, cat si slaba reprezentare a fotbalului bucurestean in jocurile de baraj pentru promovarea in Liga a–III–a, s-au avansat o serie de sugestii privind modificarea sistemului competitional, care in esenta presupun constituirea unei serii cu echipe puternice care sa asigure un nivel competitional superior restul echipelor urmand sa participe in Liga a-V-a.”

In esenta, este vorba de o singura serie, adica, trecand peste gargara cu rumegus de mai sus, “nu avem cu ce sa facem mai multe echipe”, concentram ‘valorile’, cum ar veni.

Ca un final si mai trist, Sportul studentesc isi disputa meciurile pe terenul Agronomie… La pamant!