In acest 28 februarie, cel mai important cotidian de sport din istoria gazetariei, dar si a sportului in general, inventatorul, prin stramosul lui, L’Auto, al Turului ciclist al Frantei, dar si al Cupei Campionilor Europeni, actuala Liga a campionilor, la fotbal, L’Equipe, aniverseaza 70 de ani de la primul numar, creat, strategic, in perspectiva reluarii postbelice a Turului, in 1947.

Ca unul care am crescut cu Pif (i-am adus ofrande, impreuna cu amicul Sorin Satmari, creand o rubrica in Expres Magazin, Pif le Chien, o vreme facuta impreuna, apoi doar de mine) si m-am maturizat cu L’Equipe au urmarit zilele acestea multe dintre materialele omagiale consacrate evenimentului, iar cel mai frumos, cel mai incarcat de emotie si respect mi s-a parut marturisirea lui Jean-Paul Belmondo, actorul ajuns la 83 de ani, un simbol al Frantei eterne, “pas tres beau, mais sympa”.

“Citeam deja L’Equipe in 1946, iar acest prim numar (ziarul a fost initial trisaptamanal, pe tarabe luni, miercuri si vineri – n.m.), l-am citit ca de obicei in ultima banca, la scoala, aveam 12 ani, da, sigur, iata pe prima pagina este vorba de Marcel Cerdan, era marea epoca a boxului francez, cu Cerdan, dar si Claude Ritter, Laurent Dauthuille, Ernie Roderick, Robert Charron… De altfel, pentru box am inceput sa citesc L’Equipe, eram fascinat de aceasta disciplina”, spune cu nostalgie actorul care, la 83 de ani, arata clar ca a practicat sportul, nu numai prin nasul turtit de pugilist, dar prin alura si aerul acela de “bien dans sa peau!”, se simte bine in pielea lui, cum spun francezii.

De altfel, in imensa lui filmografie, Belmondo a jucat si un rol si boxer, dar are si o fotografie indragita, facuta la filmarile unei pelicule de referinta (A bout de souffle, din 1960) in care citeste L’Equipe, intre doua duble, stand pe treptele Catedralei Notre Dame.