Fix cand arbitrii nostri isi fac de cap pe teren, iar unii gazetari le tin isonul, inventand o noua geometrie (in care liniile paralele se intalnesc la doi pasi de stadion, vezi “demonstratia” ridicola a lui Stucan in Prosport la golul marcat, zice el, regulamentar de Steaua, desi toata lumea a vazut ofsaid), unul ajungand la performanta de a elimina 4 jucatori de la o echipa, ASA Tg Mures, asezonand carnagiul cu 9 cartonase galbene, lovituri  cauzatoare de moarte, de la Cardiff a sosit o veste mare: de anul viitor se introduce asistenta video, dupa cum a stabilit IFAB, institutia insarcinata cu regulile jocului.

Sa amintim ca din IFAB fac parte reprezentantii federatiilor britanice (Anglia, Scotia, Tara Galilor si Irlanda de Nord), precum si unul al Federatiei internationale de fotbal, la aceasta reuniune chiar noul presedinte Gianni Infantino.

As face, aici, o paranteza pentru a explica de ce de regulile jocului sunt pe mana britanicilor. Intr-un fel, datorita faptului ca ei le-au aprobat, in celebra Taverna a Francmasonului (“Freemason Taverne” din Londra), pentru prima oara. Dar este vorba de mai mult decat atat: sunt conservatori. Nu uit ce mi-a spus, la Bucuresti, in 1977, la Hotel Flora, presedintele de atunci al UEFA, Artemio Franchi: “E bine ca britanicii sa decida modificarile de regulament, noi, latinii, suntem repeziti, una-doua schimbam”. Si nu intotdeauna in bine, din putinele modificari de regulament intr-un secol si jumatate unele au creat antijocul, sunt exemple cu duiumul.

De altfel, fotbalul este, practic, ultimul sport de prima mana care accepta introducerea noilor tehnologii, si numai dupa experimentari indelungi in alte discipline de mare impact.

Evident, cei care au sarit primii in sus de indignare au fost arbitrii, ajutati de cei care ii manevreaza, ca nu suntem naivi sa credem ca nu exista colaborari obscure. Iar argumentul suprem este: “Se distruge cursivitatea jocului”.

In primul rand, asistenta video nu poate fi folosita decat in patru situatii  strict delimitate:  incertitudinea la pozitii de ofsaid), cartonase rosii si galbene, penaly si  identitate gresita.

Apoi, de atata amar de ani, domnii arbitri nu au reusit sa descurajeze simulantii (ba chiar i-au incurajat, nepedepsindu-i), care rup jocul mai abitir decat orice alta intamplare de pe gazon, dar se arata ingrijorati de intreruperile cauzate de consultarea “arbitrului-video”, care se afla intr-o autospeciala la marginea terenului, cu dotarile necesare, fie in apropierea spatiului de joc.

Nu sunt nemultumiti cand au fost determinati sa accepte “asistenta” a altor 3 colegi, pe langa tusieri, de au ajuns brigazile mai mari decat jumatate dintr-o echipa de fotbal, dar se supara acum. Pai, sa desfiinteze arbitrii de poarta si pe cel de rezerva si fac si cluburile-federatiile organizatoare economie!

In afara de asta, sporturi care sunt legate strict de televiziuni, cum este tenisul, au acceptat consultarea “ochiului de soim”, ca sa nu mai vorbim de rugby, cu arbitrul video, care chiar mareste suspensul in spectatori, pastrand interesul pentru faza, au universalizat sistemul, cu binecuvantarea principalului furnizor de venituri.

Oricum, nu poate fi oprit progresul, cum spune o cunoscuta butada, iar domnii aranjori ar fi bine sa accepte inevitabilul. Si sa nu inlocuiasca “are acoperire regulamentara” cu mai sanatoasa “are acoperire in imaginile obiective”.

In fotografie, o sarja amicala, a unui confrate plin de umor, de la un cunoscut post de radio total sportiv fata de elucubratiile lansate de numitul Stucan, de care am vorbit mai sus…