Ciclistul slovac Peter Sagan a castigat, dupa o veritabila demonstratie, editia a 100-a a Turului Flandrei, unul dintre cele 5 Monumente ale acestui sport, desemnat oficial astfel, datorita valorii palmaresului, dificultatilor traseului, atractiei care aduce de fiecare data plutoane de cel mai inalt nivel pentru cursele de o zi si, nu in ultimul rand, ca urmare a traditiei si istoriei incarcate de povesti cu adevarat nemuritoare.

In plus, Sagan (Tinkoff) devine primul campion mondial din ultimul deceniu care castiga Ronde van Vlaanderen imbracat in tricoul alb si culorile curcubeului, precedentul fiind al belgianului Tom Boonen, si acum in cursa, pentru a consemna, la randu-i, un nou record, cel de participare, a 14-a!

Ca sa ne dam seama de isprava exceptionala a slovacului, pe care din motive care ne scapa, unii comentatori mai vioi il considerat un fel de “baiat” de trupa (ii voi da palmaresul, sa vedem si noi ce ar mai trebui un rutier campion mondial sa faca in 5-6 ani de cariera profesionista pentru a fi bagat in seama de “specialisti”), pana in 100 de editii, doar 5 ciclisti au reusit sa obtina victoria in Turul Flandrei din postura de campion mondial, cei deja amintiti, plus francezul Louison Bobet (1955) si belgienii Rik Van Looy (1962) si Eddy Merckx (1975).

Dincolo insa de statistici, comparatii si polemici, Peter Sagan si-a construit succesul de duminica intr-o maniera care starneste oricui admiratie: cu 32 km inainte de sosire, imediat dupa unul dintre pasajele pe pavate si inaintea ultimei mari dificultati a zilei, a prins roata altui fost campion mondial, polonezul Michal Kwiatkowski (Sky). La putin timp, langa cei doi, care facusera deja o morisca solida, vine belgianul Sep Vanmarcke (Loto Olanda), un trio formidabil pentru o desprindere care nu numai sa puna pe ganduri.

Ritmului impus in primul rand de Sagan ii cade victima mai intai Kwiatkowski, apoi, cu 12 kilometri pana la final, slovacul isi da seama ca il cara pe Vanmarcke in spate, dar, mai ales, ca are picioare pentru un contratimp pe distanta unui prolog zdravan cat mai avea pana la sosire, asa ca mai ia o data de jos, cum se spune, si isi ia valea de unul singur, cu mintea, picioarele si celelale calitati ale lui la nivelul maxim.

Asa ca, la Oudenaarde, dupa 255,9 km, Peter Sagan trece primul, cu bratele sus a izbanda, fiind cronometrat in 6h10’42” (medie orara 41,2 km), fiind urmat la 25 de secunde de elvetianul Fabian Cancellara, invins merituos, la a 13-a participare, si ultima, din care a castigat 3, record, si Vanmarcke, la 27 secunde.

Jos palaria, domnule Peter Sagan, la cei 26 de ani ai domniei voastre, adica in fata unuia  dintre cei mai tineri rutieri invingatori in acest Monument.

Nascut la Zilina, inalt de 1,84 m cu o greutate ideala de cursa de 73 kg, Peter Sagan are un palmares cu totul exceptional. Nu mai punem duiumul de locuri pe podium din diverse curse (desi sa fii pe 2 sau 3 intr-o clasica nu-i deloc de rusine, cum pare unora, dimpotriva) si voi spune ca este, ca profesionist, de 5 ori campion national la fond si o data la contratimp, a castigat GP al Montreal in 2013, Gand-Wevelgem, in 2013 si 2016, GP E3 in 2014, GP Prato 2011, Fleche Brabanconne, 2013, Turul Poloniei, 2011, Turul Sardiniei, 2011, Turul Californiei, 2015, 2 etape Paris-Nisa, o etapa in Turul Romandiei, 5 etape in Tirreno-Adriatico, 11 etape in Turul Elvetiei.

Totodata, 4 etape in Turul Frantei, de 4 ori castigator al tricoului verde pe puncte, din 4 participari, precum si 4 etape in Vuelta, din 3 participari.

Am obosind eu transcriind…

* Tot duminica s-a disputat si editia a 13-a a Turului Flandrei la feminin, unde am avut si noi, romanii, o reprezentanta, pe Ana Covrig, de la echipa Inpa-Bianchi. Tanara romanca, in varsta de numai 21 de ani, a fost nevoita sa abandoneze, cursa dovedindu-se prea dura pentru experienta ei. Dar a fost acolo!

Victoria a revenit, de asemenea, detinatoarei titlului mondial pe sosea, britanica Elisabeth Armitstead, in 3h43’27” pe 141,2 km.