Distractie maxima, orice s-ar spune, aseara, la Nisa, Promenade des Anglais va fi plina de “cadavre” single malt: Islanda a eliminat aseara, in optimile de finala ale turneului final european unde era debutanta absoluta, Anglia, dupa un 2-1 pe care unii s-au si grabit sa-l considere cea mai mare rusine a Albionului din istoria fotbalului.

Pana sa contrazic chestia asta, facand, cu umilinta, putina demonstratie de cultura sportiva (daca imi dati voie), sa vedem ce s-a intamplat, de fapt, luni seara.

Pai lucrurile pareau sa mearga bine pentru marii favoriti: nu aveau nici macar in tribune vreo opozitie, pentru ca organizatorii, dispretuind “fotbalul mic”, au acordat Islandei doar 3.500 de bilete, adica 10 la suta din capacitatea stadionului, iar pe teren au inceput in forta, Wayne Rooney, care egala recordul jucatorilor de camp englezi selectionati, cu 115 prezente, ca si Beckham, deschidea scorul din penalty in minutul 4.

Ce sa vezi insa ca nici islandezii nu venisera cu pluta pana in Franta, ba unul dintre cei mai buni oameni ai lor joaca fix in Hexagon, asa ca au egalat mai intai, doar 2 minute mai tarziu, prin Ragnar Sigurdsson, care joaca si el, orisicat, in Suedia, iar in minutul 18 au luat conducerea fix prin “francezul” de care va spuneam, Kolbeinn Sighthorsson, de la Nantes.

Cat despre promisa “cea mai mare rusine” suferita de Anglia, iat-o: in 1950, la Mondialul din Brazilia, Anglia a fost eliminata de SUA (despre care un ziarist londonez scrisese ca “doua natii nu stiu soccer, americanii si eschimosii”), printr-un gol marcat de un haitian abia naturalizat, fost ospatar, Joseph Edouard Gaetjens, intrat in istoria fotbalului, desi se spune ca il lovise mingea in cap la o degajare engleza. Credibil, nu-i vedeti pe baietii astia din Anglia, cand ii loveste damblaua parca uita tot, nu mai fac nimic ca lumea, cum a fost si data trecuta, ca sa ma intorc la titlul de mai sus.

Poanta este ca numitul Gaetjens a fost transferat, dupa Mondialele braziliene, chiar in Franta (stia si limba, ca haitian ce se gasea), unde evident era prezentat ca la balci, dar totul nu a durat prea mult, ca omul nu prea stia cu obiectul.

Ei bine, cand te bate Islanda in 2016 nu-i tot aia, pentru ca e un fel de Leicester campioana a Angliei (cum scria pe FB un amic, fost coleg, Ionut Popescu, da, fost ministru de finante, dar si ziarist la Sportul romanesc in 1991, cand era student), cu cei mai multi jucatori nascuti in acelasi oras, 14, in capitala, Reykjavik, adica un oras chiar ceva mai mic decat Leicester, cam cat Satu Mare.

Da, dar toti componentii lotului lor joaca in strainatate, in Olanda (pe care au lasat-o acasa din preliminarii, lumea uita asta), Suedia, Norvegia, dar si Franta, Germania (cei trei atacanti evolueaza acolo, la Nantes, cum v-am spus, dar si la Augsburg si Kaiserlautern).

La meci au asistat si actualul si viitorul presedinte al Islandei, Olafur Ragnar Grimsson si Gudni Johannesson, ales sambata, care, probabil, vor primi liber de la poporul alegator si duminica, 3 iulie, cand joaca impotriva Frantei, pe Stade de France. Acum, toata lumea va spune ca Franta si-a aranjat cu mana culoarul asta, dar sa nu spui hop pana nu sari parleazul ca patesti ca Anglia, numai ca se va numi cum vrea Marine Le Pen, Franxit…

PS. La 10 minute dupa meci, Rod Hodgson si-a prezentat demisia, primele cuvinte la intalnirea cu presa acestea fiind. N-a mai stat ca altii in fereastra, sa mai ia niste diurna, cum se aude pe Dambovita…