Am vazut plin de draci meciul-test de rugby cu Tonga, de sambata, de pe Arcul de Triumf, o arena care arata cu adevarat splendid, mai ales cand este aproape plina (5.000 de spectatori pe frigul asta), iar starea proasta mi-a dat-o nu numai rezultatul final, esec cu 25-20 (8-6), cat o serie de lucruri care nu prea fac parte din acest sport.

Evident, scorul e un lucru care nemultumeste in primul rand, pentru ca este si mincinos, victoria oaspetilor fiind favorizata de arbitrul englez Foley care mi-a facut capul calendar, vorbind urlat tot timpul- Dar, in ce priveste jocul propriu zis, a fluierat extrem de putin, lasand toate magariile tonganilor, inclusiv, ceea ce credeam ca nu voi vedea la rugby, ca nici la fotbal nu suport, simulari si tavaliri de gaina cu gatul taiat la ditamai barbatul. demiul Takalua, la o atingere lesinata.

Apoi, oaspetii au marcat 3 eseuri, dintre care unul norocos, in prelungirile primei reprize, prin Pakalani, imediat dupa pauza, prin Fifita si, spre final, cand a culcat in terenul nostru Taina (restul punctelor fiind reusite de numitul Takalua, din 2 l.p. si transformari), in timp ce noi doar 2, cu Ionut Dumitru si vajnicul sud-african Johann Van Heerden.

Florin Vlaicu, tot in lipsa de inspiratie la vreo 2-3 lovituri de penalitate (dar si o transformare), a reusit, totusi, celelalte 10 puncte ale noastre. Ceea ce ii duce totalul la nationala la 854, insa ar mai trebui sa lucreze la loviturile de jos, ca le cam imprastie, imi pare rau sa scriu asa ceva despre cel mai bun marcator al nostru.

Ei bine, insa, ceea ce a suparat, cred eu, cel mai mult dupa acest meci a fost lipsa de luciditate, intrarea in jocul ingalat al adversarilor, buni la mana, dar obstructionisti si cu mici ticalosii, cum mai spuneam. Am avut prea putine baloane, nu am intors nicio gramada ordonata si nicio margine, adica faze ale jocului in care faceam rost de obiectul acela oval si puteam sa ne impunem tactica.

Nu este, evident, un capat de tara, dar imi pare rau ca anul acesta, inceput cu o naucitoare infrangere la Germania, se incheie tot cu o partida pierduta. De scuze nu vorbesc (3 debutanti, 6 inlocuiri fata de lotul cu Samoa, ca si cum nu se stia ca urmeaza si asta, cu Tonga…) si alte mangaieri pe crestet.

Barbatii din rugby nu au nevoie de cocolosiri din astea, dar trebuie sa sarim o data si o data pragul acesta, al locului 15, pe care ne-am intors acum. Poate ne-a prins bine si esecul de sambata, pentru ca urmeaza un an decisiv in perspectiva calificarii la Cupa Mondiala.

Foto: In lipsa lui Mihai Macovei, plecat de la lot, imi inchipui din motive presante, capitan a fost Stelian Burcea, foarte bun, un inchizator la gramada nu numai omniprezent, cum trebuie, ci si desptept foc, el reusind sa citeasca cel putin o data jocul la limita al tonganilor, obtinand, prin tinerea balonului talonat pana a intrat papagalul din fata in ofsaid, in gramada. Pare un amanunt, dar a fost o proba de luciditate care arata cam ce trebuie sa folosim in astfel de meciuri-test. Capul, foarte bun, al rugbystului nostru!