Giro a programat, dupa o zi de pauza, prima etapa pe continent, dupa Israel, a 4-a a actualei editii, plutonul incalzindu-se inca pentru ce va urma, astfel ca, practic, doar finalul a trezit pasiunile, iar cel care a putut inflama, in sfarsit, pasiunile a fost valorosul belgian Tim Wellens, de la Lotto Fix All (fosta Soudal), cronometrat pe 202 km in 5h17’34”.

Finalul, vorba aia, a facut toti banii, pentru ca, in pofida lungimii traseului si a profilului lui destul de valurit, era clar ca se va ajunge cu un grup masiv in fata. Si, mi se pare mie sau chiar este adevarat, inceputul de sezon cam confirma judecata asta, organizatorii de curse importante cauta astfel de sosiri, mai complicate, care sa sparga obisnuinta “trenuletelor” pentru sprinteri.

A fost cazul si acum. La plecarea din Catania rutierii aveau de parcurs o portie zdravana, asa ca actiunile au fost destul de putine, toata lumea pastrandu-se pentru ultima parte. Ei bine, spre sosirea de la Caltagirone imaginatia “desenatorilor” de finaluri a dat pe dinafara: traseu tehnic, cu multe viraje, inclusiv unul in ac de par, gatuiri ale plutonului pe stradute medievale, pentru ca la intrarea in ultimul kilometru sa inceapa un deal cu panta medie de 8,5 la suta, o placere pentru ciclistii completi.

Asa cum este si cazul lui Tim Wellens, debordant pe ultima suta de metri, in fata canadianului Michael Woods, venit cu patalamaua locului 2 in Liege-Bastogne-Liege, si italianul Enrico Battaglin, toti in acelasi timp, ca si britanicul Simon Yates, locul 4, cel mai bun pentru unul dintre favoritii clasamentului general, care a si profitat de ocazie pentru a lua celorlalti pretendenti la victoria finala cateva secunde (cel mai afectat, Chris Froome, care a si spart spre final, pierzand 20 de secunde), pentru ca s-a sosit in palcuri.

La general, australianul Rohan Dennis (BMC) isi pastreaza tricoul de lider, urmat de olandezul Tom Dumoulin (Sunwest), tot la o secunda, e clar ca se face mai degraba marcaj om la om pe tot terenul, decat altceva, cum ar fi ruperi de ritm sau actiuni riscante, pe 3 urcand, cum banuiam, Simon Yates (Mitchelton Scott), la 17″.

Miercuri ne vom reintalni tot in Sicilia, cu o etapa, a 5-a, intre Agrigento si Santa Ninfa, 153 km, cu mult urcus in partea a doua a traseului.

* Tot marti a fost programata si prima etapa a cursei 2.HC, traditionala, la a 64-a editie, 4 zile de la Dunkerque/Grand Prix des Hauts de France, in care numele tarii gazda a fost respectat la litera, primii 3 sositi fiind francezi. Primul a trecut linia alba, dupa 165,3 km, intre Dunkerque si La Bassee, Marc Sarreau (Groupama FDJ), in 3h56’19”, urmat de Bryan Coquard si Rudy Barbier.

Romanul Eduard Grosu (Nippo – Vini Fantini – Europa Ovini) si-a incercat pana in ultimii metri sansa, dar nu a putut rezista valtorii finalului, sosind, cu primul grup, al 11-lea.

Etapa a 2-a, de miercuri, va avea 173,3 km, intre Le Quesnoy si Soissons, profilul facandu-i din nou cu ochiul unui sprinter ca Grosu, intrucat este plat, ba chiar in usoara coborare spre final. Poate acum, incercarea moarte n-are!