* Nu-i usor sa intelegi ce s-a intamplat cu descalificarea reprezentativelor de rugby ale Spaniei, Romaniei si Belgiei din Campionatul european, si o data cu aceasta, promovarea la Cupa Mondiala a Rusiei, precum si, cu asta v-am ramas dator de ieri, dar v-am spus ca eram marcat de doliul din sportul romanesc, acordarea dreptului de a disputa barajul pentru Germania!

Ca sa fie cat mai clar trebuie sa va spun ca de fapt a fost vorba de o depunctare drastica, potrivit regulamentului, cu 5 puncte pentru fiecare meci si pentru fiecare jucator ne-eligibil, ceea ce inseamna ca Spania a pierdut 40 de puncte (folosind 3 jucatori fara drept), iar Romania (pentru tonganul Sione Faka’osilea) si Belgia, cu un francez “pe fals”, cate 30 puncte!

Si ca sa inchei, tot pe scurt, cu aceasta informatie, seaca, dupa care imi voi spune si eu parerea, personala, va mai spun ca Rusia urmeaza sa joace in Grupa A a Cupei Mondiale 2019, din Japonia, cu meci in deschidere cu tara gazda, din aceeasi serie facand parte si Irlanda, Scotia si o calificata din baraje.

De asemenea, in barajele care vor urma, Germania intalneste mai intai Portugalia, iar invingatoarea dintre cele doua va lupta pentru un loc la Mondialul nipon cu Samoa.

Cele trei tari au drept de apel in termen de 2 saptamani, deja federatiile din Romania si Spania anuntand ca vor face apel. Noi am dat un comunicat lalait, cu avocatisme fara rost, dand acest apel drept sigur, in timp ce spaniolii, care au cam priceput de unde li se trage, au informat, mai domoliti, ca “studiaza recursurile posibile”.

Ei, si aici ajung la ceea ce cred eu ca se intampla de fapt. Rugby-ul, sport extrem de greu, cu raspandire destul de restransa (de aia exista echipe calificate automat, de prima divizie, apoi celelalte), din cauza dificultatii de a creste jucatori competitivi de o anumita calitate (si de diverse gabarite si indemanari), a incercat sa incurajeze practicarea acestui sport in lume, stabilind limite mai laxe pentru eligibilitatea in nationalele altor state decat in cele a caror cetatenie o are jucatorul.

De aceea, unic in lume, un tongan, de pilda, poate ramane cu cetatenia lui, dar, daca joaca 3 ani in Romania, ca sa fim concreti, poate juca pentru noua lui patrie, cat de temporara este situatia asta. Dar pentru ca lucrurile sa nu o ia cu totul razna, s-a pus si o piedica: rugbystul eligibil (observati, nu exista aici termenul de naturalizat, ca in alte discipline) nu trebuie sa fi fost international in tara a carui cetatenie o are.

Acum, a doua parte a motivatiei belelei care a lovit cele 3 tari pedepsite atat de drastic. La meciul decisiv Belgia-Spania, castigat de belgieni, dar in care, daca ar fi reusit victoria, oaspetii ar fi obtinut biletele pentru Japonia, a fost delegat, de catre federatia europeana (condusa de romanul Octavian Morariu) un arbitru roman.

Acum eu va spun cu mana pe inima, am vazut meciul si nu mi s-a parut ca fluierasul Iordachescu i-a rupt pe micutii de spanioli, care au inceput sa boceasca precum fetele mari parasite de ursit. Una peste alta, un arbitraj nici-nici, spaniolii au ratat lovituri din fata buturilor.

Ca sa nu mai spunem ca tot ei au castigat, cu arbitru compatriot, aproape consatean, cu jumatate din echipa “iberica”, un francez din zona Pirineilor, meciul cu noi la 12 puncte diferenta, adica atat cat aveau nevoie, pentru ca luasera bataie de la romani cu 10 puncte in tur.

Deci, in caz de egalitate, cum s-ar fi intamplat daca ar fi castigat spaniolii la Bruxelles, ei s-ar fi dus la Mondiale. Asa ca, orbiti de furie, au inceput sa acuze arbitrajul, insistand pe “un roman a ajutat romanii!’. Si dai cu reclamatii! Unde? In rugby, sport in care nimeni nu are voie sa vorbeasca arbitrului, decat, daca i se permite, capitanul de echipa.

Asa ca, World Rugby s-a aflat in fata unei decizii imposibile, aparent. Evident, nu putea anula arbitrajul, ar fi deschis o cutie a Pandorei mai intunecata decat Groapa Marianelor. Dar spaniolii, in furia lor fara margini, au dat, fara sa vrea, inconstienti, solutia: au reclamat situatia tonganului Sione Faka’osilea, ca a fost international de rugby in 7 prin Insula lui, pe acolo.

A, si-au spus membrii comisiei de solutionare a disputelor, pai ia sa vedem noi cat de corecte sunt cele 3 tari direct implicate! Asa ca au facut, de fapt, o judecata solomonica: “cu arbitrajul este OK, nu se pune problema anularii rezultatului din meciul Belgia-Spania, dar, na belea: spaniolii au 3 jucatori ne-eligibili, belgienii vreo 2, iar romanii 1! Conform art. 8 din regulament, penalizare cu 5 puncte de meci jucat de fiecare dintre rugbystii in culpa”.

Si uite asa, am incalecat pe-o sa, si v-am spus una dintre cele mai urate povesti din istoria sportului mondial. Taman in rugby, aureolat de faima fair-play-ului total.

In concluzie, se impun urgent demisii. Pe termen lung, tare mi-e teama ca vor veni vremuri demne de Epoca de piatra in acest sport la noi… Iar pentru spanioli, si nu numai, o butada a lui Benjamin Franklin: “Nu arunca piatra in vecini, daca ferestrele tale sunt de sticla”.