Ne dam cu capul de toti peretii, noi, astia, mai fraieri, carora le pasa, care cred ca viata nu incepe astazi si se incheie maine, desi, vad, sunt multi care gandesc in ideea “ce mai conteaza ce va fi poimaine” Am vazut si din declaratiile de dupa meciurile dezastruoase ale echipelor romanesti in Europa League, “asta e, duminica avem alt meci…”.

De fapt, totul s-a prabusit, iar fotbalul nu este oglinda societatii, ci este chiar societatea romaneasca intr-un domeniu mai vizibil decat altele. Ba chiar, care, ca exemplu posibil, a luat-o inaintea altora, tocmai pentru ca se afla in vitrina. Aici am avut primele condamnari cu inchisoarea, celebrele dosare “al transferurilor” si “valiza”.

Ei si? A fost declarat cineva persona non grata in fotbal, un fel de “fara penali in functii publice”? Deloc, ba unul dintre cei mai vocali, ba chiar INDRUMATORUL, INVATATORUL tuturor este unul dintre condamnatii care si-au facut o parte din anii de puscarie.

Totul este la vedere, totul este atat de evident incat te apuca rasu’-plansu’, nu-ti vine sa crezi ca au putut continua toate acestea. Mai intai s-au vandut singurele bunuri adevarate, jucatorii, pe bani buni, din care s-au umflat buzunarele viitorilor condamnati.

Totul a fost doar cu ochii pe inselaciune, salarii platite ca donatii, ca sa nu se plateasca dari la stat, evaziune fiscala de manual, apoi nu a mai fost nevoie, ca “am venit noi la putere” si am facut Codul fiscal in care “finantatorul”, patronul plateste cu totul 10 la suta, impozitul pe salarii, restul merge la angajat.

In aceste conditii, nu-ti vine nimeni mai de Doamne-ajuta, ci tot felul de tiriplici, adusi de “intermediari”, baieti conducatori, cu figuri de ciorditori de cartier, cei care pot convinge amarastenii lumii sa semneze pe o suma, ca tot jumatate ia. Si asa ajungem la echipe de toata jena, in timp ce vindem la greu bruma de jucatori, si aceia vanduti la snop, la legatura, ca la taraba.

Marele exemplu al “academiei” Gica Hagi este, de fapt, un fel de “La doi pasi” fata de o retea internationala de hipermarketuri (vezi academiile marilor cluburi occidentale, implantate peste tot in lume, pentru ca din banii produsi se investeste, nu se palmeaza la nesfarsit).

Despre ce vorbim? Despre centre zonale pentru copii pe banii primariilor, care nu produc nimic (ba iau bataie cu 6-0 acasa de la moldovenii de peste Prut)? Despre profesionistii de la CFR Cluj, platiti cu 5.000 euro pe luna, mirati pana peste poate ca i-au batut “amatorii” din Luxemburg, unde salariul minim este jumatate din imensa leafa ceferista?

De nesfarsitul joc la ruleta, care aduce a spalare de bani, in care se tot transfera fel de fel de jucatori aflati in pragul pensionarii, sau imberbi dati mai departe, hat, in China sau in fundul Rusiei cu un adaus comercial de 10-15 la suta?

De o federatie aleasa de chelneri de bacsisuri mici, care rateaza absolut tot, praduind bruma de bani cazuti de pe mesele bogatilor? Care, iata, experimenteaza pana si cu arbitrii, condusi de un grec, cu rezultatul ca nu am avut nici macar un ametit de roman la arbitrajul electronic de la Mondiale?

Iata si parerea confratelui Radu Naum, care a sintetizat recent acest sistem de furat, vorba aia, “si zaharul din ceai”.

“E veşnică povestea de râs-plâns-bocit. Povestea noastră. Povestea gazonului de pe stadionul Craiovei este povestea României. În această ţară ca un banc nu se mai poate face nimic pentru că totul s-a făcut de la început prost. De exemplu, dacă se aprobă un stadion de 200 de milioane de euro, chiar dacă el ar putea costa mai puţin, se va face. Dar dacă se aprobă un gazon de 50.000 de euro, atunci cu ăla mori! (…)

Partea a doua a filosofiei subterane: unde nu se poate fura sau banii furaţi ar fi prea puţini, nu se face. Nu se face autostrada peste munţi, zice logica, deoarece costă obiectiv atât de mult că nu mai rămân bani să cadă pe lângă, în buzunarele private sau de partid. Sau un gazon e atât de ieftin că nu merită să rişti pentru o „şpagă” de câteva zeci de mii de euro, un mizilic, o scobitoare.”

Exact asa se intampla lucrurile si la Arena Nationala, dar si pe tapsanele pe care crestem jucatorii, iar pe astfel de miristi ii crestem prost, sa nu ne mai miram ca nu stiu sa faca o preluare, zici ca sunt la exercitii yoga pana potolesc o minge… De scheme, tactica si altele vorbim sa ne aflam in treaba!

Iar pentru a incheia pe baza unor date ferme, pe statistici clare, care indica fundatura fara intoarcere in care am intrat, iata concluzia: fara nicio echipa in grupele Ligii campionilor sau Europa League de la introducerea coeficientului UEFA,  acest indicator a ajuns cel mai jos inregistrat vreodata pentru fotbalul romanesc: suntem, cu 15,950, dupa Kazahstan – 17,750 si Bulgaria 16,500, care insa se vor departa sensibil, avand echipe in grupe in editia aceasta.

Iar viitorul, adica din sezonul 2020/2021, arata cat se poate de “infloritor”: s-ar putea ca echipele noastre sa joace inclusiv in turnee de calificare in preliminarii, precum reprezentantele din San Marino, Gibraltar si alte trufandale! Pai Luxemburgul ni se va parea Edenul fotbalului, oameni buni!

Advertisements