Stirea a aparut ca o naluca pe L’Equipe: fosta inotatoare de origine romana Roxana Maracineanu, campioana mondiala si vicecamioana olimpica la Sydney, unde titlul a fost cucerit, va mai amintiti, de alta romanca, galateanca Diana Mocanu, a fost numita pe 4 septembrie ministru al sporturilor in guvernul Frantei, inlocuind-o pe fosta scrimera Laura Flessel,  si ea mare sportiva, dubla campioana olimpica si sextupla campioana mondiala.

Nascuta pe 7 mai 1975 la Bucuesti, Roxana Maracineanu (casatorita cu jurnalistul Franck Ballanger, cu care are 3 copii) a emigrat in Franta in 1984, incepand sportul in Romania, dar ca gimnasta, data fiind statura sa, 1,65 m! De fapt, a fost o reintregire a familiei, tatal ei, care avea un contract profesional in Algeria, cerand azil politic la Paris.

In cele din urma, familia Maracineanu (si-a pastrat numele romanesc, oameni buni!) a stat la Blois, intr-un centru de tranzid, unde Roxana a invatat limba franceza (vorbeste fluent, engleza), dupa care a facut studiile secundare la Colegiul Jean-Mace, din Moulouse, unde a facut inot, toata cariera la un singur club, Mulhouse Olympic Natation, avandu-l antrenor pe Lionel Horter.

In Franta a luat un bac +5 in management, fiind consultanta pentru mai multe media din aceasta tara (France Televisions, canalul L’Equipe si Europe 1), dupa care a activat in ong-uri. In aceste structuri asociative s-a remarcat prin crearea “Educateam” si “J’peux pas, j’ai piscine”, activism care a dus-o la alegerea sa in functia de consilier regional pentru Ile-de-France, in 2010, functie care a recomandat-o din plin pentru scaunul ministerial de astazi.

Ca sportiva, campioana de inot, a fost prima sportiva din Franta care, in 1998, la Perth, in Australia, a cucerit titlul mondial la natatie, la 200 m spate, iar in 2000, la JO de la Sydney, a obtinut argintul dupa, cum va spuneam, Diana Mocanu, dubla campioana olimpica la acea extraordinara editie.

S-a retras din activitatea sportiva in 2004, dar a mai cucerit si un titlu european si alte 3 medalii continentale.

Bucuria acestei stiri nu tine doar de faptul ca o romanca, din diaspora, reuseste la cel mai inalt nivel in domeniul caruia si-a dedicat viata, ca ministru intr-una dintre cele mai mari, mai importante si mai democratice tari-surori, dar poate reprezenta un exemplu pentru noi, cei care alegem in astfel de functii toti neavenitii, pe cu totul alte criterii si recomandari decat profesionalismul.