“In redactiile noastre, Internetul este ceea ce a fost meteoritul pentru dinozauri si doar unii au inteles care este calea spre evolutie”, remarca, judicios, Juan Ignacio Gallardo, directorul cotidianului spaniol Marca, in fata a 200 de persoane din lumea gazetariei sportive, cu ocazia prezentarii AIPS Sport Media Awards.

Ei bine, salvarea a fost, cel putin pentru mine, doar intuita: acum exact 3 ani, pe 11 septembrie 2015, cu doar 4 zile inainte de a implini o luna de la pensionare, m-am decis sa fac acest blog, singur-singurel, pentru a ma pastra in cea mai frumoasa profesie din lume, cea a gazetariei sportive.

Si pentru ca in randurile ce urmeaza, un soi de bilant patetico-statistic, risc sa va pierdeti interesul, va mai arunc un carlig, un banc.

Se intalnesc crocodilul Croco si Dino, dinozaurul. Din vorba in vorba, intreaba Croco: “Mai Dino, zilele astea te-a cautat, de fapt te-a gasit unul Noe?/Dino: Noe? Nu! Croco: Nasol!”

Asadar, la o luna dupa pensionare, fortata, ca la noi, in septembrie 2015, dupa 45 de ani si 11 luni in care am lucrat in 15 media, colaborand, de asemenea, consecvent, adica pe lungi peioade de timp, la circa 40-50 de locuri, inclusiv in Bulgaria, Japonia, Elvetia, Italia, SUA, Franta, am initiat acest blog, nu pentru ca simteam “meteoritul” din butada senor Gallardo, ci mai degraba ca un imbol de supravietuire, chiar fizica, in ce ma priveste.

Mi l-am dorit, sper sa fi reusit, ca o combinatie intre media electronica, presa scrisa, agentie de presa, cu o acoperire cat mai substantiala a evenimentelor la zi (de altfel, am lipsit o singura zi, fiind intr-un spital, la ATI, dar in post-operator am scris in ziua urmatoare o stiroanta…), cu precadere pe marile evenimente, JO, CM de fotbal, de rugby, ciclism, tir, haltere, canotaj, turnee de tenis, sport intern, profitand de experienta indelungata ca ziarist de agentie, obligat sa scriu de mai toate disciplinele cu impact.

Asa am si gandit blogul, rubricizandu-l, cu EVENIMENT/BULETIN DE STIRI/SCURT/2/DINCOLO DE CUVINTE/TOATA LUMEA FACE SPORT/ISTORII IN MISCARE/CARIATIDE SI ATLANTI/MEMENTO/ CU OCHII PE EI/, adica actualitate, stiri pe scurt, comentarii-explicatii proprii ale unor evenimente, competitii sau intamplari semnificative, pagini din istoria sportului, portrete de mari campioni etc.

Concret, bazandu-ma exclusiv pe datele inregistrate de blog, in cele 1.096 de zile de la aparitie am 2.995 de postari, dar, tinand seama de grupaje numarul textelor depaseste bine 10.000, ceea ce ar da o medie “bunuta”, de trei texte pe zi, totul facut exclusiv de mine, de la documentare, redactare, scriere propriu-zisa, corectura, urmarite direct pe blog de aproape 320.000 de cititori (72 abonati permanenti, automat), din 68 de tari. Evident, multe din aceste tari au vizitatori ocazionali sau intamplatori, dar cei din SUA, Italia si Franta, de pilda, depasesc cateva mii constant.

La toate acestea as mai adauga cele 38 de grupuri, cu intre 500 si 2.000 de membri, care disemineaza textele pe Facebook, astfel ca ma pot gandi la cateva milioane de cititori in acesti 3 ani. In fine, dupa primul an “plin”, 2016, lucianopreasport a primit Premiul Asociatiei Presei Sportive din Romania, acordat atunci prima oara pentru pentru cel mai bun blog sportiv.

Poate, insa, mai mult decat aceste statistici si recunoasterea de care am amintit a contat pentru mine faptul ca nu am cedat niciun moment tentatiei marunte de a da titluri aiurea, cersind click-uri, ci informative, care spuneau despre ce este vorba in propozitiile de dedesupt, am scris doar ceea ce am crezut eu ca este normal, fara nicio influenta, am respectat, cred eu, profesia.

FOTO: Pentru ilustrarea acestui mic bilant am ales unul dintre cele mai inspirate momente ale unor organizatori de competitii, pregatiti sa marcheze aparitia in istoria tenisului mondial, a unei noi lidere absolute, romanca SIMONA HALEP.