Am martori: inainte de plecarea in primul Monument al sezonului ciclist 2019, chiar cand rutierii se aliniau pe Via de la Chiesa Rosa (Bulevardul Bisericii Rosii) din Milano, l-am dat pe francezul Julian Alaphilippe invingator in cea de-a 110-a editie a “La Classicissima”, cea mai frumoasa cursa de o zi din istoria sportului, creata in 1907.

Nu mergeam deloc la plezneala, nu am marota pariurilor (nici nu am facut), dar dincolo de faptul ca Alaphilippe este component al echipei cu cele mai multe victorii in ultimii ani, Quick Step, avea, individual, 6 victorii in acest inceput de sezon, cea mai impresionanta, pentru mine, fiind cea obtinuta la sprint in Tirreno-Adriatico, in acel final in deal, in care trenuletele si alte adjuvante nu pot compensa ce ai in muschi si creier, ciclismul fiind, cum o stim cu totii, “La tete et les jambes” (“Capul si picioarele”).

Paranteza. Iertati-mi pedanteria, cu traducerile oricarei expresii deja foarte cunoscute si usor de dibuit, dar de cand aud ministrii plini citind de pe foaie silvae cum se scrie, cu ae, m-am luat de ganduri… Sa revenim la lucruri placute.

In ce priveste cursa Milan-San Remo, dincolo de lungimea ei de 291 km, care tine in sa aproape 7 ore “ocnasii soselelor”, poate aura de care se bucura este ca este, pur si simplu, “La Primavera”, la tanc pentru amaratii de noi chinuiti de iarna si zgribuliti. In plus, peisajul de pe coasta ligurica, apoi de pe Riviera, completeaza un decor in care apar personajele, intr-un crescendo iubit doar de esteti, de obisnuitii acestui sport.

Pentru ca, practic, mai bine de 200 km totul este dupa un scenariu previzibil: caratura de 10-15 rutieri, de obicei din echipe mici, cu sponsorii dornici sa fie vazuti, prinsa aproape de prima catarare mai de Doamne-ajuta a traseului, pe Cipressa, apoi o lunga coborare care imbie la un atac.

L-a si executat, magistral, italianul Niccolo Bonifazio, atat de rapid, cu viteze de peste 80 pe ora, incat, pe o curba stransa, motociclistul de arbitraj i-a facut semn sa treaca, nu putea tine trasa la fel de rapid, apoi atac al tenorilor din spate, aici vazandu-l pentru prima oara ridicand pretentii pe Alaphilippe.

Francezul a stat vreo 5 kilometri, pe Magura, cum s-ar traduce Poggio, ultima catarare a traseului in trena coechipierului Stybar, o tactica de echipa pusa la punct farmaceutic. Dupa care, pe coborarea decisiva, nu a fortat, lasand alti rutieri cu pretentii sa-si incerce norocul (intre ei si multiplul campion mondial Sagan), italianul Marco Trentin fiind ultimul in aceasta tentativa.

Rabdator, fara sa se panicheze niciun moment, Alaphilippe a apasat vartos pe pedale in ultimii 200 m, instalandu-se cu 50 m in fata plutonului: o victorie confortabila, cu care orice ciclist intra definitiv in istorie.

Iata Top 10 al Milan-San Remo 2019, editia cu numarul 110 (291 km)

1 Julian Alaphilippe (Franta) Deceuninck-QuickStep 6:40:14
2 Oliver Naesen (Belgia) AG2R La Mondiale
3Michal Kwiatkowski (Polonia) Team Sky
4 Peter Sagan (Slovacia) Bora-Hansgrohe
5 Matej Mohoric (Slovenia) Bahrain-Merida
6 Wout van Aert (Belgia) Jumbo-Visma
7 Alejandro Valverde (Spania) Movistar Team
8 Vincenzo Nibali (Italia) Bahrain-Merida
9 Simon Clarke (Australia) EF Education First
10 Matteo Trentin (Italia) Mitchelton-Scott