Cu modestie de ucenic, am avut si eu o contributie in acest volum, inserand si un capitol despre bicicleta si aparitia marilor curse, dar am si incercat, cu marturii calificate, veti vedea, sa demontez unele erori (inclusiv in legenda cu Leonardo Da Vinci) sau, in cazul de fata, barfe lipsite de cavalerism, legate de Maria Mihaescu, celebra Mita Biciclista. Iata un nou fragment din carte.

Ca dată de naştere a ciclismului ca sport apare anul 1868, când sunt organizate primele cluburi cicliste, Veloce club de Paris, Veloce club rouennais şi Veloce club rennais, iar pe 31 mai 1868 se desfaşoară prima cursă ciclistă din lume, pe aleile grădinii de la Saint Cloud, organizată de Veloce club de Paris. Primul învingator a fost un britanic, James Moore, care s-a impus pe cei 1.200 m ai traseului.
Pe 7 noiembrie 1869 se dispută prima cursă din oraş în oraş, între Paris şi Rouen (123 km), în care au luat startul 100 de concurenţi şi au terminat 33. Primul, acelaşi strămoş al lui Wiggins şi Froome, James Moore, care a acoperit distanţa în 10h45′, cu un biciclu având pedalele pe roata din faţă. Surprizele nu se opresc aici, pentru că această, practic, primă cursă de şosea a fost una mixtă, la ea participând şi o misterioasa Miss America, o veritabilă amazoană fără odihnă, care a sosit pe locul 29, în 22h55′! Vă imaginaţi că în acele vremuri un popas pe la vreun han nu era mare lucru.
Ciudat însă că Miss America îşi păstrează cu străşnicie anonimatul, deşi a câştigat an de an toate clasamentele feminine ale curselor la care a participat, rămânând în cronici doar în descrieri galante: gracilă, ochi albaştri şi părul blond. Iscoditori, unii gazetari au lansat ipoteza ca ar fi vorba de miss Turner, soţia celebrului fabricant englez de biciclete. În 1876, septenatul dominator al Miss America încetează, ea fiind învinsă de Mademoiselle Olga, o moscovită de 20 de ani, în cursa de la Vesinet.
La noi, cam în aceeaşi epoca, puţin mai târziu, totuşi, făcea furori Miţa Biciclista, Maria Mihăescu, prima femeie din România care a mers pe bicicletă, pentru a-şi păstra silueta, cum scrie Neagu Djuvara în cartea sa „Un secol cu Neagu Djuvara”. Una dintre marile frumuseţi ale vremii, soţie de general (Alexandru Dumitrescu), a lăsat o vilă impresionantă, un veritabil palat, cum am scris şi mai sus, în Piaţa Amzei (str. Christian Tell nr. 9-11, vă daţi seama despre ce este vorba, fie şi numai după adresă, pe 2 numere!), pe care este pusă şi o placă prin care se aminteşte chiar despre celebra locatară.
Evident, bârfa publică i-a numărat amorurile, iar un gazetar gelos, George Ranetti, patronul revistei „Furnica”, ale cărui avansuri au fost respinse, i-a pus ştampila numelui, rămas în conştiinţa publică drept frivol.
În fine, revin la datele apariţiei ciclismului: 15 ianuarie 1870, este creat primul club italian de ciclism, Veloce club fiorentino, cu preşedinte, vezi bine, un francez, Gustave Langlade; 1881, este creată Uniunea velocipedică a Franţei, prima federaţie, care organizează primele campionate naţionale, codificând în acelaşi timp şi practica şi regulamentele; 1892, este creată Federaţia internaţională de ciclism (cea mai veche din lume, din 1900, UCI); 1 decembrie 1892, apare primul număr al ziarului sportiv parizian „Le Velo”, „jurnal cotidian al velocipediei”; aprilie 1896, Leon Fleming, francez, cucereşte prima medalie de aur a ciclismului de şosea, cursa de 100 km, la JO de la Atena, primele din epoca modernă (la velodrom, cele 3 probe au revenit, toate, unui alt francez, Paul Masson); 1903 – prima ediţie a Turului Franţei…

Foto: Emancipata doamna general si locuinta din Piata Amzei…