* Detinatoarea titlului de la Roland Garros, Simona Halep, a parasit si ea turneul parizian, fiind oprita in sferturile de finala de americanca de 17 ani Amanda Anisimova (foto), cu 6-2, 6-4, astfel ca in ultimele faze ale competitiei feminine nu mai figureaza nicio jucatoare din Top 5!

In schimb, australianca Ashleigh Barty, favorita 8, este singura din Top 10 care poate apara onoarea celor din varful actual al ierarhiei, dupa ce a trecut cu 6-3, 7-5 de Madison Keys.

Altfel spus, tenisul feminin cunoaste in acest moment o veritabila schimbare de generatii, jucatoarele proaspete, neuzate (Barty a facut o pauza de peste 1 an, la 23 de ani, pentru a schimba decorul, cu cel de cricket), pentru ca si in celelalte 2 sferturi  avem o jucatoare sub 20 de ani, pe Marketa Vondrousova.

Este vorba, in cele din urma, de ceea ce va afecta nu numai sportul (acesta este domeniul intotdeauna in avans fata de celelalte, vezi globalizarea), si anume LACOMIA! Sistemul obliga sa joci tot timpul, in tenis acest lucru devine chiar obsedant, preturile sar in aer, tocmai pentru a inflacara imaginatia suporterilor, cu privirea tinta si urechile ciulite pe “milionari” sau milioane.

Inceputul se vede acum cu ochiul liber, vom avea semifinale cu medie de varsta sub 24 de ani, chiar daca “varstnica”, dar neuzata, Konta, de 28 de ani, se califica mai departe.

Iata, si ca o coincidenta, ce se intampla acum fix un an la Roland Garros, unde se ajunsese in semifinale, culmea, amanate din cauza… ploii, de pe 5 iunie pe 6 iunie. Citez fix de pe acest blog, un text din 6 iunie 2018, anul Simonei Halep:

“* Ploaia a dat peste cap programul la Internationalele de tenis ale Frantei, cum se numeste, oficial, traditional si, la urma-urmei, simpatic, Turneul de la Roland Garros, asa ca programul de joi a suferit mari modificari, semifinala Simona Halep-Garbine Muguruza urmand sa se joace pe Philippe Chatrier, de la ora 16,00.

Cealalta semifinala feminina, intre americancele Sloane Stephens si Madison Keys (…)”

Vedeti, dara, ca lucrurile s-au schimbat, in numai un an, incredibil de mult. Evident, desi va cobori acum pe locul 8 in WTA, Simona Halep mai are de jucat la nivel inalt cativa ani, valoarea ei, jocul complet si, veti vedea, uzura “lupoaicelor tinere” pe termen scurt se va face simtita. Asta este, insa, alt subiect, nu asta ma framanta pe mine acum.

Dar asta nu schimba situatia dramatica a sportului nostru, fie si in aceasta disciplina, de varf, orice s-ar spune, cu cele mai multe reprezentante in avanscena.

Sa ne uitam putin la datele ferme, observand in primul rand ca in turneul de junioare de la Roland Garros de anul acesta nu avem absolut nicio reprezentanta, iar cea mai tanara dintre cele mai bune romance, Simona Halep, are deja 27 de ani. Mihaela Buzarnescu, Monica Niculescu, Alexandra Dulgheru au sarit de 30, Irina Begu si Sorana sunt in prag.

Nu-mi face nicio placere sa stau acum sa despic firul in patru, sunt prea mahnit, ca multi dintre dumneavoastra, avem atat de putine bucurii incat sportul ne mai lumina zilele, dar nu pot sa nu observ ca federatia “de specialitate” a dormit pe o ureche, distrugand metodic orice strategie.

Un singur exemplu: acum 10 ani, in Romania se disputau 32 de turnee ITF, cate 16 fete si baieti, iar acum in program (ca informatii nu prea avem, noi iesim cu pieptul in fata doar la succese la nivel inalt) sunt doar 2! DOAR 2.

Asta inseamna, concret, ca tinerii nu au acces mult mai usor la puncte si ceva banuti (din cele 32 aveam si vreo 5-6 de challenger-uri, adica in preajma circuitelor mari, care acorda puncte multe), fiind, practic, fiecare pentru el, cu ajutorul familiei, cu chinuri prin calificari, fara antrenor tot timpul, fara contracte pentru echipament.

Ca in cam toate domeniile, parca aud “dupa noi potopul”. Prapad va fi… Singura sansa sa mai simtim vreodata bucuria ar fi aparitia unei alte exceptii, crescuta ca din apa.

Ca vreun sprijin de la statul roman, care se bate cu caramida in piept la succese, n-ai sa vezi in conditiile de acum! Altfel spus, poate va spune ceva expresia asta, crestem din consum, pana nu va mai ramane piatra pe piatra…

Pe 16 iunie vor avea loc alegeri la FRT si vad ca se discuta tot maruntisuri, iar unii intervenienti din grupul format pe FB sunt total nauci, m-a uimit superficialitatea. Asa ca nu prea am nadejde in ceva bun, e nevoie de o schimbare din temelii, peste tot!