Echipa de fotbal U21 a Romaniei a atins, cred, primul obiectiv, declarat: calificarea in semifinalele CE din Italia, si deci prezenta, dupa o pauza de 56 de ani, la Jocurile Olimpice (culmea, tot la Tokio), victoria cu scorul de 4-2 (0-0) cu Anglia, de vineri, de la Cesena, fiind una de pus in rama si pe rana, o amintire de nesters.

De fapt, ca niciodata, meciul a atins apogeul, momentele de exaltare totala in ultimele 15 minute, pentru ca toate cele 6 goluri ale acestei partide fara egal au fost inscrise incepand cu minutul 76!

Stateam noi asa, recunoasteti!, si ne gandeam, “un egal e excelent, pentru ca Franta poate bate Croatia diseara, asa ca in ultimul joc inca un egal cu o echipa cu sacii in caruta ne aduce linistit locul secund”.

Si, poc, lovitura direct in inima noastra care a intrat in palpitatii: abia introdus in teren, Dragomir centreaza in diagonala spre Florinel Coman, si el venit de pe banca de putina vreme, preluare buna, fenta ca la carte, iar aparatorul englez face un fault clar: penalty.

Executa ca la manual George Puscas, asa ca din minutul 76, aveam deja calcule cu 6 puncte in buzunar. Nu, pentru ca Damaray Gray egaleaza doar la 3 minute distanta, in 79, dupa care Ianis Hagi, prins mai mereu intr-o retea de adversari, cu putine mingi la dispozitie, nu rateaza oportunitatea, preia perfect pe dreptul, isi pune mingea pe stangul, ca si cum si-ar fi pasat sigur, si il executa cu sange rece pe portarul cu sapca, fix ca pe vremurile inventarii fotbalului (de catre englezi…).

Gata, era minutul 85, o punem jos si o plimbam, mai ales ca in poarta senzationalul Ionut Radu parea aproape imposibil de batut, dar englezii egaleaza din nou prin Abraham, un minut mai tarziu, 86!

Asta e, cum ziceam, punctul e bun, dar Florinel Coman, intr-o zi de povestit nepotilor (lui, de el insusi…) face un prim pas spre “omul meciului”, trage parsiv de la 16 m, prinzandu-l pe portar neatent, iar balonul se strecoara in plasa, langa bara. Ei gata, avem si noi nervii nostri, 3-2, prelungiri, nu se mai poate intampla nimic.

Gresit! Florinel Coman mai scoate un iepuras din palarie, inscriind perfect, cu un sut de kinograma de la marginea careului, 4-2, Anglia este eliminata, noi nu avem cum pierde locul 2 (desi o calificare de pe primul loc nu ar fi numai minunata, dar si perfect posibila, avem multe atuuri, inclusiv cifrice…), cu 6 puncte si golaveraj plus 5, dar si cu 8 goluri marcate, asa ca in orice clasament separat al celor 3 echipe de pe locul secund nu prea avem cum pierde prima pozitie, avand primele 3 criterii (puncte, diferenta de golaveraj si goluri marcate favorabile detasat in acest moment.

Luni, de la ora 22,00, jucam ultimul meci din Grupa C, tot la Cesena, cu Franta, de la aceeasi ora urmand sa se dispute si Anglia-Croatia. Nu stiu acum, evident, rezultatul de la Franta-Croatia, dar increderea este bazata pe lucruri deja palpabile, adjudecate!

Nu pot sa inchei fara sa aplaud din inima cei peste 6.000 de suporteri romani (din 8.000 de spectatori, dar si de aici mai bine de jumatate au fost tot cu noi, ca aveau prieteni romani, diasporeni, prin preajma), dar mai ales sa ii aduc o adanca plecaciune lui Mirel Radoi. Nu mai insist, uitati-va la schimbarile facute, cand le-a facut si cine s-a numarat printre protagonistii fazelor incantatoare de final! Iata:

România: I. Radu – Cr. Manea, Nedelcearu, Paşcanu, Fl. Ştefan – Cicâldău, T. Băluţă – Man (Vl. Dragomir 74), I. Hagi (Nedelcu 88), A. Ivan (Fl. Coman 63) – G. Puşcaş

De fotbalisti, ce sa mai vorbim: sa te tina “virtutea”, sa fii vana, sa nu te dea peste cap la o asemenea desfasurare a evenimentelor, sa-ti pastrezi luciditatea si entuziasmul, venind si de la un comod, istoric chiar, 4-1 cu Croatia la debut ce dovada de caracter si valoare mai trebuie sa aduci?