Sezonul de tenis se indreapta spre final, asa ca mi-a venit in minte ca, in pofida marilor succese din actualitate, in curand vom asista la marginalizarea, mai spre groapa, asa, a doua competitii care au insemnat enorm pentru acest sport – Davis Cup, cu 108 editii disputate pana acum, si Fed Cup, ajunsa anul acesta la editia 57!

Iar sentimentul de tristete este dat nu atat de o inchistare a mea in trecut, nu este deloc cazul (am vazut cu totii ce inseamna traditie, la Australian Open, Roland Garros, Wimbledon, mai ales, US Open, turnee cu peste 100 de ani, chiar 1 secol si jumatate de prezenta continua).

Lucrurile sunt mult mai grele de consecinte si sunt dictate de lacomia fara margini care numai lucruri bune nu aduce. Pe scurt, Monumentele competitionale de care vorbesc vor fi aruncate practic, in doua turnee finale rezervate catorva zeci de jucatori si jucatoare de elita, pe durata a 6, respectiv 5, zile, spre sfarsitul anului, cand nimanui nu-i mai arde de tenis. Sau, cazul FedCup, inaintea Roland Garros, infinit mai atractiv…

Iata, cele 4 Mari dureaza 2 saptamani fiecare, se disputa in plin sezon si le merge de minune, inclusiv cu premii de valoare dubla!

Totul pentru a face loc turneelor individuale, cat mai multe, lacomie in stare pura. Iata, WTA, ca sa dam exemplul cel mai apropiat noua, tenisul feminin, organizeaza 55 de turnee, in 29 de tari (un an are, totusi, 52 de saptamani…), cu premii totale de 164 milioane de dolari, fara a socoti turneele de Mare Slem, care au tripla comanda, federatiile nationale si ATP/WTA.

Si cand te gandesti ca WTA a pornit la drum in 1973, cu 9 participante, care au avut actiuni de 1 dolar fiecare, la initiativa americancei Billie Jean King, careia i s-au alaturat Rosie Casals, Nancy Richey, Kerry Melville, Peaches Bartkowicz, Kristy Pigeon, Judy Dalton, Valerie Ziegenfuss si Julie Heldman…

Evident, nu-i nimic rau in faptul ca sportul acesta a progresat imens, ajungand la peste 600 milioane de privitori la tv, ca produce imens, bani cu nemiluita, dar eu imi amintesc, aproape fara sa vreau, de faptul ca tot lacomia a dus la fenomenul dopingului, care intr-o vreme parea de nestavilit. O spunea prof. Gallien, de la Sorbona, in “Frisonul viitorului”, intrebat de ce unii sportivi risca suicidul: “Omul e lacom, vrea mai mult, iar unii vad contracte publicitare de zeci de milioane de dolari, asa ca risca”.

Evident, in tenis nu ne aflam aici, dar nici valul de accidentari nu-i chiar fara cauze, de vreo 2 ani nu am auzit de vreo jucatoare sau jucator de top neaccidentati.

Plus, cred eu, aceste meciuri de Davis Cup si Fed Cup reprezinta, periodic, o supapa pentru etalarea, intr-un cadru civilizat, demn, fara stridente, a nationalismului in sensul cel mai curat al termenului. Nu fortez apropieri, nu fac speculatii, dar poate indepartarea unor asemenea prilejuri da apa la moara manifestarilor nationaliste, de-a dreptul periculoase, in alte domenii, precum in social, in politic chiar…

In fine, de la donatia Salatierei de argint facuta de dl. Dwight Filley Davis in 1900 care a ajuns trofeu la Davis Cup, competitie deschisa, de-a lungul anului, tuturor tarilor, de la Fed Cup, creata in 1963, vom avea, in primul caz inca din acest an, 2 turnee finale.

La Davis Cup vor participa intre 18 si 24 noiembrie, la Madrid, 18 echipe (va dati seama, pe repede inainte), cele 4 semifinaliste din acest an, 2 invitate si 12 calificate din februarie 2019.

La fete, dupa finala de la Perth, din noiembrie, dintre Australia si Franta, ultima dupa vechiul sistem, din 2020 vom avea un turneu final cu 12 țari, in aprilie, intre 14 si 19 aprilie (mai scurt decat la baieti), la Budapesta, precedata de baraje, Romania-Rusia; SUA-Letonia; Olanda-Belarus; Brazilia-Germania; Spania-Japonia; Elvetia-Canada; Belgia-Kazahstan; Slovacia-Marea Britanie).

Echipele castigatoare, alaturi de Ungaria, Franta si Australia, gazda si finalistele din 2019, si Cehia (wild-card de la ITF) vor fi participantele acceptate…

In fine, si cu asta chiar inchei. Tin minte, in 1977, dupa un Executiv al UEFA, am facut un interviu cu regretatul presedinte Artemio Franchi, o intrebare fiind legata de ce regulamentul jocului a ramas in custodia International Board, practic la dispozitia britanicilor.

“Este mai bine asa, noi, latinii, suntem gata sa schimbam tot timpul, iar ei cantaresc cu deceniile orice mica modificare. Pentru ca si cand sunt minore, schimbarile aduc consecinte nebanuite…”.

Da, dar anglo-saxonii se ocupa de regulile jocului (practic aceleasi de 150 de ani, doar ceva la ofsaid, la schimbari de jucatori, despre care Franchi imi spunea ca sunt folosite impotriva jocului, pentru tragere de timp…, prelungiri sau vremelnicul “gol de aur” si cam atat), in timp ce altii fac praf formatele competitiilor.