Prima zi a sferturilor Cupei Mondiale-2019, asteptata cu nerabdare, a rasplatit din plin amatorii de rugby, Anglia, la 24 de puncte diferenta de Australia, si Noua Zeelanda, cu un incredibil 46-14 cu Irlanda, meritandu-si total calificarea in prima semifinala a editiei cu numarul 9! Sa le luam pe rand.

Anglia, marea dezamagire a editiei precedente a Cupei Mondiale de rugby, gazduita in 2014 chiar de ea, cand a ratat iesirea din grupe, este revelatia actualei editii, fiind prima calificata, dupa una dintre cele mai clare victorii din sferturi din istoria competitiei: 40-16 (17-9) cu finalista de acum 4 ani, Australia, dominata total in acest meci.

Cu 4 eseuri la doar 1, si acela la o actiune individuala, englezii au avut si primul Mister 100%, uvertura Owen Farrel, care si-a facut deplin datoria de buteur (element esential in aceasta faza eliminatorie, in care nimeni nu mai alearga dupa bonusul ofensiv dat de numarul de eseuri), decarul din Albion transformand toate cele 4 incercari, la care a adaugat si patru lovituri de pedeapsa, trimise sigur intre buturile adverse exact in momentele in care trebuia sa rupa din nou un posibil echilibru.

Iar eseurile, primele 2 prin aripa stanga Jonny May (Omul meciului, foto), aflat la a 50-a selectie, marcate in min 18 si 21, precum si, pe interceptii, de Kyle Sinckler (46′) si Anthony Watson (76′) constituie dovada clara a manierei de joc complete a europenilor, care au jucat, se poate spune, perfect, fara greseala aceasta confruntare decisiva.

De cealalta parte, Australia, care dadea semne, deja, de lipsa de forma, dupa ce s-a chinuit in grupa cu Fiji, fiind condusa o ora, cred, daca mi se permite o parere, ca a plecat din start cu handicapul schimbarii neinspirate a celor doi mijlocasi, care au ales jocul fara anvergura, inghesuit, cu nesfarsite incercari de patrundere in forta, in fata unei formatii care a deschis jocul larg pe treisferturi, rasturnand complet liniile “cangurilor”.

Culmea este ca singurul eseu al fostilor finalisti a fost reusit tot de o aripa stanga, Marika Koroibete (43), dar la o actiune personala, celelalte puncte fiind realizate de uvertura Christian Lealiifano, o transformate (44′) si 3 lovituri de penalitate (12′, 26′, 41′).

Si astfel, ca un element de statistica pentru ceea ce inseamna traditia la nivel inalt in rugby, dupa 51 de meciuri-test intre cele 2 tari, scorul este egal: 25-25 la victorii, un egal!

Dupa acest meci parea ca nu mai avem ce vedea ca diferenta de valoare intre doua echipe, mai ales ca, am spus-o de la prima serie de jocuri din grupe, Noua Zeelanda pare de departe cea mai bine “mobilata” in materie de jucatori de superclasa.

Totusi, irlandezii, natie ambitioasa si tenace, nu pareau o victima atat de sigura, oricum nu la un scor dincolo de orice comentariu – 46-14 (22-0), dar mai ales 7 eseuri la 2, punctele europenilor fiind reusite cand lucrurile erau clare, nu mai exista niciun dubiu.

Astfel, sambata viitoare, la Yokohama (orasul finalei…) vom avea o semifinala de vis, Noua Zeelanda-Anglia. Pana atunci, insa, duminica sunt programate alte doua sarbatori, sferturile Tara Galilor-Franta (ora 10,15) si Japonia-Africa de Sud (ora 13,15), astfel ca vom cunoaste si a doua semifinala a competitiei.

Nu pot incheia fara a va spune ca Omul meciului a fost desemnat unul dintre cei 3 frati neozeelandezi Barrett, anume fundasul Beauden, si ca marcatorii au fost Aaron Smith (14′, 20′), Beauden Barrett (32′), Codie Taylor (48′), Matt Todd (61′), George Bridge (73′), Jordie Barrett (79′) – eseuri, Richie Mo’unga 4 transformari (15′, 22′, 49′, 74′) si o lovitura de penalitate (min. 6, cu care a deschis scorul, de siguranta).

Pentru irlandezi punctele au fost realizate printr-un eseu al lui Robbie Henshaw (69′), transformat de Joey Carbery, precum si un eseu de penalitate, dictat de arbitrul galez Nigel Owen, in minutul 76, cand a acordat si o eliminare la All Blacks, pentru blocarea intentionata a protectiei butului, atingerea acestuia fiind considerata incercare…