Haideti sa recunoastem ca abia acum, cand, din sfert in sfert de ora aproape, aflam in rafala ce competitii se suspenda, se amana, se anuleaza, ne dam seama de faptul ca sportul era intr-o stare de bulimie fara precedent in istorie: prea multe competitii, o lacomie fara margini, prea multe meciuri, turnee, campionate, cupe, festivaluri, circuite, jocuri si concursuri!

Ca de multe ori in istoria ultimului secol, sportul a fost mereu in avanposturi, a inovat, a creat precedente, a dat idei, valoroase, nici discutie, astfel ca a devenit nu numai una dintre cele mai importante activitati de loisir, dar si una dintre industriile cele mai profitabile. Iar criza actuala, determinata de un virus de gripa aparent banal, indiferent de provenienta lui si de orice teorie a conspiratiei, pune oglinda in fata societatii umane actuale.

Sa luam Jocurile Olimpice, de pilda, care au ajuns la un program obez, cu 34 de discipline la editia de vara, la Tokio fiind 5 nou-intrate, inclusiv surfing, fel de fel de dexteritati sau consumatoare de echipamente.

Apoi, fotbalul, labartat fara limite, amenintat acum cu pauza totala. Am avut CM de 16 echipe timp de 50 de ani, iar doar in 40 de ani care au urmat numarul reprezentativelor la turneul final se va tripla, vom avea 48.

Campionatul european de fotbal, care a debutat acum 60 de ani cu 4 echipe in faza finala, are acum 24, de 6 ori mai multe, de la o singura tara gazda s-a trecut la 2, iar acum s-a ajuns la 12, fiind in situatia de a nu sti daca se va mai disputa Euro-2020, urmeaza sa aflam marti intr-o videoconferinta a UEFA. Acum vorbim de anulare, intrucat amanarea pentru 2021 cade din plecare, pentru ca se intra in conflict cu FIFA, care a anuntat pentru anul viitor alta traznaie: Campionatul mondial al cluburilor!

Ca sa nu mai vorbim ca Europenele de fotbal au fost dublate de o chestie pe care nu prea o intelege nimeni, doar vreun hamesit de la Departamentul marketing al forului european, Liga Natiunilor, o inventie pe care abia o deslusesti, care practic dubleaza preliminariile in mod aiuristic, dovada ca nimeni nu poate spune rapid care este, de fapt, sistemul.

Mai departe, iata cupele europene intercluburi, cu 3 tururi preliminare, dupa care meciuri, cu duiumul, in grupe, dupa care eliminatorii in 2 manse, si tot asa, iar acum ne aflam in situatia in care disputam sferturile din Liga campionilor in mai multe saptamani, cu “lingurite” de cate 2 jocuri, ajungandu-se acum, la ananghie, la propunerea unui Final Four macar anul acesta, pana trece pandemia. Si dupa, o vom lua de la capat? Chiar nu vom invata nimic?

La tenis ce se mai vorbim: ATP si WTA au, fiecare, circuite de peste 60 de turnee, la care se adauga alte sute de “maruntisuri” ale federatiei internationale, ITF, dar este nevoie si de date libere pentru surogate de Cupa Davis si FedCup, ATP Cup, cu turnee finale gigant (chiar, se mai tine turneul final FedCup din aprilie de la Budapesta, cu 12 echipe? Nu cred, ca ungurii au anulat Giro-2020 din mai…), totul in, practic, 10 luni, ca noiembrie si decembrie se sta, totusi…

Asadar, JO, de vara si de iarna, cu jdemii de participanti, JO ale Tineretului, de iarna si de vara, Cupe Mondiale la toate, Grand Prix-uri, Cupe Europene, campionate continentale la toate sporturile, Festivalurile europene pentru tineret, Jocurile Europene, Asiatice, Africane de seniori, apoi CM in toate disciplinele, indoor si out-door, de la cadeti de 12-14 ani (la haltere, box, lupte, distrugem niste copii) la veterani, curse cicliste pe te miri unde, fara numar, totul intr-o frenezie de neinteles. De rau augur, pana la urma.

Gata, coronavirusul poate constitui sansa de a ne linisti putin, de a recalibra totul, de a pune capat acestei nebunii. “Opriti Planeta, vreau sa cobor”, spunea un poet. Nu vrem sa coboram, dar vrem sa ne potolim, sa ii tratam pe responsabilii acestui domeniu sa fie mai putin lacomi, sa se recalibreze ei insisi.

Poate parea patetic ceea ce scriu aici, dar sa ne gandim acum ca la fel este si in turism, au ajuns orase ca Venetia sau Barcelona sa se gandeasca la referendumuri locale pentru limitarea vizitatorilor, la nebunia de pe aeroporturi, la burse, la tot acest vartej fara sens.

Iar noi stam in locuinte claie peste gramada si, cand intram pe usa din bloc, ne intersectam cu persoane pe care nu suntem siguri daca le-am mai vazut. Iar cand, rar, mai dam cate un telefon, desi putem oricand si oriunde, intrebam nu “ce mai faci, cum iti este”, ci “unde esti”… Cum unde? Iata, acasa, izolat!

PS. Nu am uitat Universiadele, dar le-am lasat separat pentru ca sportul mondial a avut un mare vizionar, dr. Primo Nebiolo, disparut prea devreme dintre noi, care, fiind si presedinte al IAAF si membru al CIO era foarte aproape de a deveni presedinte forului olimpic mondial, daca nu ar fi decedat prematur, in 1999.

Nebiolo, pe care l-am cunoscut personal, am si stat de vorba de cateva ori (sediul FRA i se datoreaza in mare masura, de aceea si strada i-a primit numele), a avut viziune, iar o idee lansata in calitate de presedinte FISU ar fi insemnat poate rezolvarea multor situatii care ne invadeaza astazi, inclusiv din cauza gigantismului JO.

Tarile organizatoare ale marilor competitii polisportive sa gazduiasca concursuri la disciplinele de baza, de mare traditie si folos mondial, dar sa aiba si posibilitatea de a alege un sport-doua care sa satisfaca traditiile propriului public! Si asa desemnarea orasului-gazda se face cu aproape un deceniu inainte, iar comprimarea programului ar elimina din nesfarsitele turnee preolimpice, calificari si baremuri, pe cale acum, in 2020, sa fie practic stopate.

(Voi reveni cu situatia la zi, ma documentez temeinic, cat se poate in aceasta situatie fluida si printre atatea balbaieli).

Ideea lui Nebiolo a fost introdusa la Tokio-1964, care a ales judo, sport national in aceasta tara. Acum revenim cu Jocurile in Japonia, poate ne intoarcem si la masura si ponderatie, specifice acestui popor de fapt sarac lipit pamantului in resurse naturale, dar model de rigoare, educatie, pastratoare de traditii, disciplina si modestie…