Vad ca marii patroni din fotbalul nostru profesionist au ajuns la ridicolul suprem, unii cerand pe fata sa plateasca statul roman, adica, iertati-ma ca repet aceasta expresie tocita, noi toti salariile fotbalistilor, in fruntea celor cu mana intinsa, ca in fata bisericii in zi de pomenire, Gigi Becali. Dealtfel, inca de ieri scriam, cu un exemplu ferm, intuind ca se va ajunge la noi aici.

“* Iata ce inseamna forta financiara solida: clubul de fotbal Manchester United a anuntat ca va continua sa-i plateasca cu salariile intregi pe toti cei 1.000 de angajati (da, da, atatia au!), chiar daca activitatea este oprita in Marea Britanie pana la sfarsitul lunii aprilie. Cifra pentru angajati se ridica, cu totul, la 1 milion de lire sterline pe luna.

De fotbalisti nu se spune nimic. Si stiti de ce? Pentru ca nu se gandeste nimeni la nerespectarea contractelor civile, mai ales ca e caz clar de forta majora, ca vorbetii de pe la noi, care in fiecare zi anunta ba ca taie, ba ca dau afara, ba ca desfiinteaza, doar sa se vada la televizor si pe site-uri, ca in ziare nu prea mai au unde!”

Ca sa fie lucrurile limpezi: in dreptul comercial (civil), la contracte se aplica de milenii cu sfintenie ceea ce a creat dreptul roman in urma cu peste 2000 de ani: PACTA SUNT SERVANTA. Adica, intelegerile, contractele sunt obligatorii, altfel spus sunt legea partilor.

Asta inseamna ca, pe de o parte, statul nu poate interveni in astfel de situatii, decat in caz de dovedire a unei fraude fiscale, penale la urma-urmei, apoi ca obligatiile partilor sunt sfinte, iar orice schimbare se poate face doar prin intelegere reciproca, ca la incheierea contractelor.

In actuala situatie dramatica a angajatilor din Romania, statul a dat o Ordonanta de Urgenta pentru asigurarea a 75% din salariul mediu brut pe eeconomie a celor aflati in societati in dificultate. Un fel de somaj tehnic. Numai ca, iata, in marile firme, cum sunt Dacia sau Ford, dar si altele, in care s-au semnat contracte colective de munca, la somaj tehnic angajatorul acorda 85% sau 75%. dupa caz, din plata normala!

La fotbal pare sa nu se puna problema, pentru ca, desi se tot vorbeste de un sindicat al fotbalistilor, AFAN, nu prea am vazut un CCM cu patronii (cu LPF, in primul rand), astfel ca exista contracte de activitate sportiva individuale. Or, cum ziceam, “pacta sunt servanta”, patronii trebuie sa-si respecte contractul, iar in situatie de forta majora sa negocieze cu fiecare jucator in parte.

Asa ca veti intelege replica dura a premierului Ludovic Orban “Vi s-ar parea normal ca statul să achite salariile la FCSB?!” Culmea este ca la FCSB, patronul, finantatorul sau ce o fi el in acte, Gigi Becali, ar trebui sa stie legile, atat pe cele civile, doar e mare om de afaceri, cat si pe cele penale, ca puscariasii stiu Codul penal mai bine decat unii avocati, se stie acest lucru.

Or, tocmai el este cu gura cea mai mare. Iar pentru ca lucrurile sunt extrem de clare, vad ca intervine in aceasta discutie care o ia pe aratura si Dumitru Costin, presedintele Blocului National Sindical, confederatie nationala la care este afiliat sindicatul jucatorilor, AFAN, care spune clar:

“Clubul poate sa propuna sau poate sa negocieze individual. E o diferenta majora faţă de ceea ce aţi văzut că s-a întâmplat la Dacia sau Ford. Acolo operează un contract colectiv de muncă, unde angajaţii deja acceptă prin semnarea lor astfel de situaţii, iar angajatorii îşi asumă să suporte din propriile lor resurse diferenţa faţă de la cât dă statul până la 75% din salariu. Vă imaginaţi că sunt şi la Dacia specialişti în anumite domenii care au şi 7.000, 8.000, 9.000 de euro salariu.”.

D. Costin a mai spus ca in discutia cu primul ministru s-a discutat de sportivi, iar suma este cea din OUG, adica, net, cam 2.800 lei. Cazul multor discipline, exceptiile sunt rare, la fotbal, pe la handbal si cam atat. Restul este treaba cluburilor, intelegeri individuale cu sportivii respectivi.

Cred ca lucrurile sunt foarte clare, si oricum nu cred ca se poate pune problema sa dam peste cap 2000 de ani de relatii contractuale ca asa ii vine unuia sau altuia pe (inceputul) de chelie, facand un haos total intr-o economie de piata in care, totusi, ne aflam!