Confratele Dan Bucura mi-a amintit, indirect, intr-o interventie televizata, ca am intalnit acum mai bine de 20 de ani numele lui Valer Dorneanu, iar primul lucru care mi-a venit in minte este legat de o intruziune a acestui virus judiciar in sport, domeniul in care, iata, lucrez de jumatate de secol.

Valer Dorneanu este, cum acum mult prea bine stiti, actualul presedinte al Curtii Constitutionale, desi fost procuror si specialist in dreptul muncii (sau tocmai de aceea, sulfuros personaj, veti vedea), care a luat o palma rasunatoare de la CEDO, a distrus sistematic tot ce a atins, ajungand sa se contrazica, gen “Am fost un dobitoc” implicit, cum spunea colegul lui Postelnicu in 1990.

Adica si-a declarat neconstitutionale acte normative avizate in 1999 (OUG 1/1999) chiar de el ca presedinte al Consiliului Legislativ, apoi semnate ca presedinte al Camerei Deputatilor, Legea 453/2004!

Mai intai, insa, amintirea personala legata de Dorneanu si sport, din ce in ce mai pregnanta. Eram ziarist “la vanatoare libera”, reporter de anchete la Gazeta sporturilor in 1999, ma dusesem la COR, unde marele om de sport regretatul Dan Popper, secretar general atunci, dar fost si la FR Canotaj, imi povestea o inscenare pe care i-o pusesera la cale ticalosii din politie campioanei olimpice Olga Homeghi, in acea perioada, ofiter de la Dinamo fiind, trecuse “in profesional”.

In fine, am descoperit golania fara seaman, am scris si s-a rezolvat. Dar, acum revad clar, ca in timpul discutiilor cu Dan Popper din biroul lui din vechiul sediu de pe Olari al COR, a sunat telefonul. Era Ion Tiriac, atunci presedinte al COR, care isi anunta secretarul general ca propunerea lor dintr-o Hotarare de guvern care sa includa si forul olimpic intre beneficiarii din procentul acordat sportului din veniturile Loto cazuse, disparuse, pe traseul avizarii din textul final.

Dan Popper a inchis telefonul si mi-a spus: “Ne-a cazut finantarea de la Loto, tocmai acum, inaintea JO de la Sydney”. “Cine a umblat la text?”, am intrebat. “Dorneanu, presedintele Consiliului Legislativ”. “Pai ce treaba are el cu umblatul in esenta unui act normativ?”, m-am mirat, ca, totusi, absolvent de drept de peste 2 decenii, pentru ca veti vedea CL nu are atributia asta. “Da-mi elemente, scriu!”, i-am spus lui Dan, care mi-a replicat: “Nu am cum, ca vine la vot si Legea sporturilor (devenita L 69/2000, o catastrofa, cum s-a dovedit, n.m.LO) si ne scoate si de acolo!”

Acum, pentru ca imi impun sa discut in principal pe texte oficiale, iata ce scrie Constitutia Romaniei despre organismul condus in 1999 de Valer Dorneanu:

Art. 79 – Consiliul Legislativ
(1) Consiliul Legislativ este organ consultativ de specialitate al Parlamentului, care avizează proiectele de acte normative în vederea sistematizării, unificării şi coordonării întregii legislaţii. El ţine evidenţa oficială a legislaţiei României.
(2) Înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Legislativ se stabilesc prin lege organică.

Asta este tot, nu umbla la esenta textului, ci doar la forma juridica a acestuia, stiut fiind ca propunerile de acte normative vin adesea de la nespecialisti in drept. Dar, daca ai C/V-ul unui Dorneanu (pe care, in paranteza fie spus, fostul consilier prezidential Sebastian Lazaroiu il considera pe fata marioneta unei puteri straine, a  rusilor, dupa ce a incalcat boicotul UE in 2018, mergand la Sankt Petersburg, sfidator, pe fata!!!) faci cam ce vrei. Ce a fost tovul/domnul respectiv?

Pai, dupa absolvirea Dreptului in 1967 a fost pana in 1974 procuror (comunist, ca Augustin Lazar, nu?), apoi, 1990-1992, consilier al lui Ion Iliescu, dupa care ministru in guvernul Vacaroiu pentru relatia cu parlamentul, 1996-2000 presedinte al Consiliului Legislativ, deputat si apoi presedinte al Camerei, 2004-2008, dupa care Avocat al poporului, interimar si plin, iar din 2013, ca rasplata pentru sfaturile date in timpul “loviturii de stat” din 2012, membru si apoi presedinte al CCR!

Numai in functii de influenta, plantat ca minele antipersonal, iar daca revin la sport imi dau seama ca tot el a avizat catastrofala Lege a sportului 69/2000, ca si forma actuala a nenorocirii numite Legea sponsorizarii (2000)!

Despre Legea sportului as avea multe amintiri. Am fost expert extern la subcomisia de sport a primei Camere a Deputatilor, din 1990,  nu angajat al legislativului (cum era secretarul tehnic, viitorul milionar George Gaita), ca si alti colaboratori externi, precum, de pilda, Puiu Novac, atunci director al sportului pe Capitala, sau Nicu Alexe, asa ca stiu cum a pornit la drum acest proiect.

Pur si simplu, am inceput sa traducem din legile tarilor spre care tindeam: performanta si protectia performerilor din Franta (de aici am luat eu renta viagera pentru marii campioni, care, din fericire, a si ramas) si din Spania, organizarea sportului de masa din tarile nordice (in special Norvegia si Finlanda), iar posibilitati de finantare, inclusiv prin sponsorizari, din SUA, unde stimulentele pentru sponsori sunt direct legate de importanta sociala a actiunii, adica ridici un spital sau un arena sportiva, ai scutire de impozit pe un numar de ani, dai bani unui singur om, deducere din masa impozabila.

Ce a iesit, ati vazut: o varza, cu accente centraliste (statul stabileste cui ii da bani, adica mai nimic tuturor, 70 de federatii subventionate, sute de cluburi ale primariilor…), cum numai minti precum cele imbacsite de comunism ca a lui Valer Dorneanu puteau imagina.

Apropo, respectivul este si profesor universitar de drept, al muncii, nu constitutionalist. Banuiti unde? Pai cum, la “Spiru Haret”, facatoarea de diplome, de pana si Cati Andronescu s-a revoltat, cand a vazut o comanda de cateva zeci de mii de diplome de absolvire intr-un an!

Intrebarea este: CAT ISI MAI POATE O TARA MEMBRA UE CA ROMANIA SA LASE SA-SI FACA MENDRELE SI PROGRAMUL DISTRUCTIV ASTFEL DE PERSONAJE?