M-am tot gandit la ceea ce se va intampla cu sportul, probabil domeniul cel mai lovit de pandemia de coronavirus, evident gandurile sunt negre-taciune, dar acest distih al marelui poet Nichita Stanescu (1933-1983), scris cu grafia unui copil, mi-a adus o raza de speranta.

De altfel, campionatele de fotbal incep sa fie reluate, desi fara spectatori, atmosfera stranie contribuind la ingrijorarea de care cu totii suntem cuprinsi fata de viitorul sportului mondial, pentru ca este evident ca, desi unii par sa nu sesizeze (vezi federatii, inclusiv a noastra, la fotbal, care ia masuri ce te iau de ganduri, fara nici o noima), lucrurile se vor schimba drastic.

Oricum, insa, asa cum am incercat sa spun si anul trecut, intr-o postare din 10 septembrie, “RECVIEM PENTRU DOUA MONUMENTE – DAVIS CUP SI FED CUP, LOVITE DE REFORME PERICULOASE”, “Lucrurile sunt mult mai grele de consecinte si sunt dictate de lacomia fara margini care numai lucruri bune nu aduce. Pe scurt, Monumentele competitionale de care vorbesc vor fi aruncate practic, in doua turnee finale rezervate catorva zeci de jucatori si jucatoare de elita, pe durata a 6, respectiv 5 zile, spre sfarsitul anului, cand nimanui nu-i mai arde de tenis. Sau, cazul FedCup, inaintea Roland Garros, infinit mai atractiv…”

Atentie, asta nu insemna o diminuare a programului tenisului, pentru ca au fost inventate alte competitii, ATP Finals, de pilda. Poate a fost vorba de o intuitie a faptului ca aceasta bulimie, in ce priveste competitiile, dar, mai ales, aspectul financiar, nu avea cum sa tina. Vorbeam de tenis, iata, WTA si ATP aduna acum peste 200 de turnee in doar 45 de saptamani, in care conteaza, practic, cel mult 400 de jucatori, restul, pana la circa 2000 care au macar la limita puncte, forfotind prin competitii ITF, mult mai putin platite, care asigura doar traiul de pe o zi pe alta, castiguri cat sa poti continua.

Nu pot uita lacrimile de acum vreo 3-4 ani ale Ralucai Olaru, cea mai buna dublista a noastra acum, dar atunci aflata in dificultati financiare, pur si simplu cazuse sub 100 in clasament si ii era din ce in ce mai greu sa continue. Si-a revenit, dar acest exemplu personal nu poate fi ascuns de formidabilele sume vehiculate la varf.

Pentru ca totul devenise imens, practic incotrolabil. JO de vara si de iarna, din 2 in 2 ani, cu din ce in ce mai multe discipline, competitii devenite aproape imposibil de organizat (surfingul, disciplina noua, se va desfasura in Tahiti, la 15.000 km departare de gazda intrecerilor), JOT, de vara si de iarna, FOTE, ca sa nu mai vorbim de Festivaluri europene, Jocuri continentale, pluridisciplinare, campionate mondiale si continentale anual, multiplicate, pentru sportivii de varf, de Cupe Mondiale, Cupe Europene, concursuri de calificare, cu 2-3-4 etape de strabatut, fel de fel de inventii pentru a umple pana a dat pe-afara un calendar sportiv mondial de necuprins.

Ca sa nu mai vorbim de sumele vehiculate, in fotbal mai ales, unde comentatorii au ajuns sa spuna, obligatoriu, nu neaparat ca se intalnesc echipele…, ci buget de 1 miliard de euro (dolari) cu unul de 350 de milioane, iar un jucator este cotat la 150 milioane de euro, adica 2 spitale de cate 2.000 de paturi (suntem in pandemie, stiti multe despre sistemul sanitar…), cu dotari si salariile personalului platite pe cativa ani!

Totul devine de neimaginat (iata, un serial de mare succes dedicat lui Michael Jordan ne arata ca marele jucator de baschet avea, acum 20 de ani, dupa 5 titluri NBA, un salariu de 3 milioane de dolari, suma care acum pare o gluma pentru orice rezerva din aceasta competitie), totul a devenit exagerat, colosal, “nuclear”, precum ne zic titlurile din mass-media (alt subiect delicat, nu e locul acum).

Asa ca, poate, cum spunea “copilul” Nichita Stanescu in poezioara lui, era timpul sa ne oprim (evident, nu fortat, dar se poate profita de moment), sa vedem ce-i de facut, sa ne aranjam altfel viata in general, in cadrul acesteia sportul putand fi, asa cum a fost de atatea si atatea ori, deschizator de drumuri, de perspective.

Vom asista, cum spun specialistii adevarati (eu doar am prezentat cateva ganduri, framantari) la recalibrari ale cheltuielilor, la refacerea programelor generale, la scaderea masei salariale in sportul de mare performanta, pentru ca vor fi drastic revazute drepturile tv, ca si sponsorizarile, vom avea, nu vom avea incotro, repere clare, sigure, tangibile! Sa speram ca vom avea intelepciunea revenirii la ponderatie si decenta.

Aceasta inflatie fara oprire, care transforma varfurile sporturilor de impact intr-un fel de hamsteri inchisi in cusca rotativa (la fotbal, de pilda, in cupele europene intercluburi, 3 tururi preliminarii, play-off, grupe preliminare, grupe principale, optimi, sferturi, semifinale, tur-retur, finale, plus preliminariile campionatelor continentale, plus Liga Natiunilor, plus, plus, pe langa inghesuitele campionate interne) NU MAI POATE CONTINUA…

“VREMEA VA STA SI APOI VA FI BINE…”

PS. Ilustratia acestei postari reaminteste obiceiul poetului de a-si nota instantaneu gandurile pe orice petec de hartie avea la indemana (eu am avut un text scris de el pe un servetel, cu slova frumoasa, dar si adaptata mesajului).