Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite a adoptat, la 12 aprilie 2018, o rezoluţie prin care se sărbătoreşte la 3 iunie, în toată lumea, Ziua mondială a bicicletei, rezoluţia fiind adoptată prin consens de 193 de state membre ale ONU. Ca un modest istoric al acestui minunat obiect inventat de mintea umană, iată un omagiu adus bicicletei, din cartea “Bicicleta, dragostea mea”, reluat, în mare măsură şi in volumul recent “Il Campionissimo, Fausto Coppi/Istoria adevărata a bicicletei.”

Bicicleta. Greu de găsit un obiect mai frumos în echilibrul lui perfect, mai simplu şi mai complex în acelaşi timp, mai util, nepoluant într-o lume care îşi hăpăie stratul de ozon, îşi înnegreşte plămânii şi accelerează emisia de otrăvuri, acest vehicul uşor şi manevrabil, sănătos şi sfidător la adresa celui mai iubit şi diversificat produs modern, scaunul, cu gama sa atât de variată ca o invitaţie la anchiloză.
Bicicleta, aşadar. Utilitate pentru toate buzunarele, de la miliardul de chinezi, la miliardarul năzuros care îşi permite un „Merckx” din titan şi carbon mai scump decât un bolid pe 4 roţi. Dar şi „obiectul muncii” pentru „Ocnaşii şoselei”, cicliştii, bicicleta fiind şi martora unor legende, cum este chiar principalul personaj al acestei lucrări.
(…)
FALSUL LEONARDO DA VINCI, „FRAŢII” MICHAUX, INVENŢII ŞI INVENTATORI

„Geniu total, modelul absolut de om al Renaşterii, Leonardo da Vinci a fost considerat, o vreme, chiar şi inventatorul bicicletei, pe lângă avion, tanc sau helicopter. „Dovada” – nişte schiţe în care se disting clar vehicule cu două roţi… Ei bine, schiţele cu bicicletele lui Leonardo sunt pur si simplu falsuri, negustori dubioşi speculând extraordinara productivitate a geniului renascentist.
O dată falsul cu Leonardo lămurit, cel mai adesea sunt citaţi ca inventatori ai „micii regine” fraţii Pierre şi Ernest Michaux, dar un alt francez, cu o aură aparte, şi-ar putea aroga dreptul de a fi considerat primul. Este vorba de Contele Mode de Sivrac, care a născocit celeriferul, datat 1790, iar următorul pe lista celor care îşi pot revendica paternitata bicicletei ar putea fi citat baronul german Karl Drais von Sauerbronn, cu Laufmaschine, „maşina de alergat”, prezentată de însuşi domnul baron la Paris, în 1818.
Cert este că primele obiecte operaţionale care seamănă cu bicicleta au fost inventate la începutul secolului XIX, unul dintre acestea fiind, în 1817, drezina cu două roţi aliniate, legate de un cadru de lemn cu două furci, roata din faţă putând pivota lateral. Drezina a cunoscut chiar un mic succes, în Anglia şi SUA sub diverse nume, precum hobby horse, dandy horse, biciped sau trotinetă. Ceea ce este comun tuturor să le zicem bicicletelor de până acum este că pentru propulsie, pentru a le face să înainteze era nevoie să te sprijini pe pământ. (…)

FOTO: Nu puteam ilustra mai bine acest scurt omagiu decat prin aceasta imagine a unei parcari speciale din Amsterdam, orasul care are, statistici oficiale, mai multe biciclete decat locuitori. VANT DE SPATE, PRIETENI!