Până pe 12 februarie 2004, povestea apariţiei hocheiului pe gheaţă era un veritabil sedativ: a apărut în Canada, la Montreal, în 1875, fructificându-se atât experienţa în ale patinajului şi jocului asemănător al amerindienilor, cât şi condiţiile climatice ale nordului american.

Pentru înviorare, o serie de cercetători mai Gică-contra de felul lor, duceau originea prin secolul al Xlll-lea, schimbând şi locul, canalele olandeze, iar pentru a face bujori în obrăjori în dispute canadienii înşişi se hărţuiau, mai multe oraşe, aducând ca argument faptul că indienii alergau după o minge, lovind-o cu un băţ îndoit, ca o cârje, viitoarea crosă, chiar prin preajma viitoarelor lor aşezări: Kingston, oraş aflat pe malul lacului Ontario, Halifax, port la Atlantic în Noua Scoţie şi, în fine, Montreal.

Până la urmă acest din urmă oraş a fost decretat ca leagănul hocheiului pe gheaţă, întrucât regulile acestui sport au fost codificate în 1875 la Universitatea McGill, care a găzduit şi primul meci după legile stabilite, în acelaşi an.
Numai că, pe 12 februarie a.c. Galeria de artă a Noii Scoţii, de la Halifax, a pus pe simeze o litografie semnată Henry Buckton Laurence (ofiţer britanic sosit în Canada în aprilie 1866, care a desenat mai multe scene din exotica, pe atunci, ţară, toate imprimate în 1870, la întoarcerea acasă).

Litografia cu pricina se intitulează “Curling pe lacuri, în apropiere de Halifax, în Noua Scoţie” şi prezintă în prim-plan câţiva “măturători de gheaţă”, jucători de curling, evident (ştiţi cum a intrat acest sport în programul olimpic; simplu, demonstrând că are de o mie de ori, cel puţin, mai mulţi practicanţi decât bobul!). însă, în fundal, în dreapta litografiei, se disting clar câţiva patinatori, înarmaţi cu crose, iar o serie de elemente – porţi, număr de jucători, echipament – fac dovada, zic “noii-scoţieni”, că meciul surprins de ofiţerul britanic se disputa conform regulilor pe care pretind “francezii” din capitala Quebecului că le-au formulat pentru prima oară.

De-o fi Montreal, de-o fi Halifax, cert este că hocheiul pe gheaţă este unul dintre cele mai bogate sporturi din lume, federaţia internaţională fiind un veritabil Mecena (din fondurile obţinute prin televizarea NHL şi a Grupei Mondiale a Campionatului mondial, în special, cu toată constelaţia de sponsori şi alţi donatori). De altfel, fără banii primiţi de la FIHG pentru organizarea feluritelor campionate de juniori şi alte ajutoare, de federaţia noastră, în România, ţara cu un patinoar la 5 milioane de locuitori, şi ăla cam stricat, s-ar juca hochei doar pe calculator. Eventual…