Fondatorul Jocurilor Olimpice moderne, pedagogul francez Pierre de Coubertin, un perfecţionist prin definiţie, nu s-a mulţumit, poate nu ştiaţi, cu marea realizare cunoscută universal, ci a ţinut morţiş să-şi lege numele şi de crearea unui sport modern, anume pentatlonul, căruia i s-a lipit şi cuvântul amintit mai înainte, spre a-l deosebi clar de proba celor 5 probe din programul Jocurilor Olimpice antice, dominată de atletism.

Aceasta pentru că în Olimpia pentatlonul cuprindea aruncarea discului şi a suliţei, săritura în lungime, alergarea pe distanţa unui stadiu şi, totuşi, lupte. Prima astfel de întrecere a avut loc în 708 î.Hr., la a 18-a ediţie, iar primul olimpionic a fost Lampis, din Sparta.

Ei bine, de Coubertin propune, încă la Congresul sportiv internaţional din 23 iunie 1894, când s-a aprobat reluarea Jocurilor Olimpice, introducerea pentatlonului modern, pentru sportivi realmente compleţi, care să parcurgă 5 probe din 5 sporturi diferite: călărie, scrimă, tir, nataţie şi atletism.

Se supune la vot propunerea, iar cei a căror prezenţă în Marele Amfiteatru de la Sorbona, care au intrat în istorie astfel datorită ideii şi strădaniilor lui Pierre de Coubertin ce credeţi că fac: resping propunerea cu pentatlonul modern. Interesant episod, iată, cu peste un veac în urmă… Ai zice, câteodată, că am involuat.

Bref, proiectul a mai fost respins de câteva ori, abia la Congresul de la Berlin, din 1909 fiind acceptat, iar în 1910, la Paris, Comitetul de organizare a Jocurilor Olimpice din 1912, de la Stockholm îi face hatârul francezului şi introduce sportul inventat de el în program.

Ca anecdotică, legenda pentatlonului modern seamănă leit cu isprava anticului soldat atenian Filipides, “inventatorul” maratonului, cel care a parcurs 42 km pentru a anunţa cetăţii victoria în bătălia cu perşii. De data aceasta, povestea are drept erou un ofiţer-curier al lui Napoleon, care trebuia să ajungă în spatele liniilor inamice cu un mesaj.

Rapid, aşa încât încalecă un cal necunoscut (la pentatlon modern, cabalinele sunt trase la sorţi), străbătând un traseu plin de obstacole, învinge un inamic într-un duel cu spada, după ce acesta îi omorâse calul, alt inamic cade răpus cu un foc de pistol, după care omul nostru trebuie să treacă înot un râu, urmează o alergare care seamănă ca două picături de noroi cu un cros, îndeplinindu-şi misiunea. Ar fi locul să constatăm că abia de câţiva ani realitatea concursurilor de pentatlon modern acoperă fidel legenda, după ce concursul a fost stabilit să se desfăşoare într-o singură zi!