Citesc de câteva ore, încă de aseară, “decizia” în cazul semifinalei “Cupei României” de fotbal la reclamaţia făcută de Dinamo şi încerc pentru dvs. să sintetizez.

AŞADAR, eu, lezat în dreptul meu şi apărat de lege fac o plângere, contestaţie, sesizare, o depun la instanţă, grefierul pune pe masa completului de judecată demersul meu, iar judecătorii nici nu se uită la ce scrie acolo şi hotărăsc: “Se respinge, pentru că tu, Popescule, grefierul, nu ai ce căuta în proces, nu eşti nici reclamant, nici pârât”!

Nu vă vine să credeţi că aşa ceva este posibil? Vă înşelaţi amarnic, în fotbalul nostru totul este posibil, iar în ultimii 20-25 de ani am văzut de toate (pâna acum chiar ca nu-mi puteam imagina ce ar mai putea interveni). Am văzut, de pildă, prima scenă fără personaje, că aproape sau mai bine de jumătate din protagonişti, sefimea, era în puşcărie, la propriu, în penitenciare.

Vreţi să recapitulăm, pe repede înainte? Păi Pinalti, Jean Pădureanu, Marian Iancu, Vasile Ianul, Gigi Becali-MM Stoica, cei doi Niculae, Braşov şi Astra, Cristi Borcea, tatăl-eroin, cu 4 copii în toţi atâţia ani de puşcarie, verii-fraţi Becali, mă iertaţi dacă am sărit vreunul.

Vă amintiţi că se ajunsese la o recunoaştere practic oficială a aranjamentelor, încheindu-se o înţelegere în cel mai pur stil mafiot privind COOPERATIVA?

Apoi, am văzut prăbuşirea rezultatelor după ce, în anii 90, s-au terminat proviziile din magazie, cu o singura calificare la turneu final după 7 consecutive, cu tărări prin tururi preliminare în cupele europene, după o perioadă în care o semifinală devenise loc comun, că reperul era chiar trofeul nr. 1.

Am văzut preşedinte de federaţie venit din mini-fotbal (premoniţie???), alegeri cu tibii rupte, ticălos, reducerea drastică a numărului de echipe, la toate nivelurile, astfel că, practic, Cupa României, deschisă tuturor, durează, concret, din noiembrie până în mai,  am trecut din coşmar în coşmar.

Dar să se ajungă la absurdul legislativ de acum era pur şi simplu de neimaginat. Pe scurt, ştiţi despre ce este vorba în cazul actual: o echipa, FCSB, foloseşte in turul semifinalei cu Dinamo un jucător în stare de suspendare, ceea ce ROAF, “Biblia” competiţională sancţionează cu pierderea meciului cu 0-3!

Dinamo depune actele necesare, sesizează FRF, iar documentele sunt preluate de persoana îndrituită, secretarul general, care, conform sarcinilor de serviciu, o prezintă Comisiei de disciplină, îndrituită regulamentar cu astfel de speţe.

EI BINE, NU SE JUDECĂ NIMIC, ŞI DIN GRIJĂ PENTRU STAREA PSIHICĂ A POPULAŢIEI, MĂ MĂRGINESC SĂ REPRODUC DISPOZITIVUL DECIZIEI COMISIEI DE DISCIPLINĂ:

“În temeiul art. 83.10.1 din RD al FRF coroborat cu art. 25 din ROAF rap.la art. 36 C.pr.civ. admite excepţia lipsei calităţii procesuale active a Secretarului General al FRF invocată din oficiu. Respinge sesizarea Secretarului General al FRF, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă”.

STAŢI, POATE NU AŢI ÎNŢELES! FUNCŢIONARUL CARE A VENIT LA ŞEDINŢĂ CU DOCUMENTELE SUPUSE DEZBATERII NU ERA PARTE INTERESATĂ ÎN PROCES. DACĂ DINAMO TRIMITEA DOCUMENTELE PRIN INTERNET REZULTATUL ERA ACELAŞI, CĂ E-MAIL-UL NU ARE CALITATE PROCESUALĂ!

CE SE MAI POATE COMENTA LA AŞA CEVA? EU UNUL NU MAI POT SĂ MESTEC CÂLŢII CARE NI SE LIVREAZĂ CA HRANĂ, ÎNTR-O ŢARĂ IEŞITĂ COMPLET DIN ŢÂŢĂNI!