Intr-un studiu mai vechi al Consiliului Europei, o concluzie este pe cat de clara, pe atat de socanta, totusi: 20 la suta din comertul mondial este legat de sport! O cincime! E mult, avea dreptate marele om politic britanic, fost prim-ministru al Prea Gratioasei Sale Majestati, Lord Disraeli: “Minciuna are trei grade – minciuna, minciuna sfruntata si statistica”.
Retinand tenta autoironica, in cunostinta de cauza, a marelui om politic, statistica folosita cu buna credinta ar putea fi totusi credibila.
Daca ne gandim bine, daca vedem ca aproape toate stirile din unele sporturi cuprind si premiile puse in joc (la tenis de pilda) sau vorbesc de salariile astronomice, daca transferul unui jucator de fotbal a ajuns sa coste cat 2 spitale de urgenta cu dotare cu tot (pai 100 milioane de euro vi se pare ca n-ar ajunge?), ca drepturile de televiziune la o mare competitie se socotesc in miliarde de dolari, ca salariile la varf sunt ametitoare, ca vanzarile de echipament sportiv, de evenimente legate de sport, de suveniruri, de presa sportiva (la ei, ca la noi…) si cate si mai cate, se aduna, ajungem, fie si intuitiv, la sume colosale.
Asa ca mi s-a parut dintotdeauna o nedreptate sa nu stim cui i-a trecut prin minte pentru prima oara sa inventeze sportul, disciplina respectiva, care face atat de multi oameni fericiti, pe unii la modul cat se poate de concret, vezi bine, cash, pe carduri sau in conturi, pe altii pentru ca sunt administratori, iar altii doar martori indragostiti ai fenomenului. Inventatorul telefonului, de pilda, mare afacere in epoca, se stie, al internetului, la fel, cei care au imaginat cele mai noi afaceri IT parca sunt staruri rock, cel care a creat dinamita, iar acum isi exprima, dupa moarte, cainta prin Premiile Nobel, cele mai ravnite, este, de asemenea, foarte cunoscut, pe buna dreptate, tot ce a trecut pentru prima oara prin mintea unui om si a ajuns un bun universal are autor cunoscut, numai sporturile sunt pline de AN (asa se scrie pe dosarele judiciare la autor necunoscut, daca nu stiati…).
Nu-i corect! Fie el legendar, precum Heraklis (Hercules), colectiv sau cu stare civila bine precizata, precum James A. Naismith, un profesor care a imaginat ceva legat de o minge si un cos, ori puzderia de asiatici fondatori ai diverselor stiluri de arte martiale, toti merita, cred, sa fie adusi la lumina, macar pentru cei cativa iubitori ai sportului care se intereseaza de fenomen in intregul lui, nu numai de rezultatul creatiilor lor, pe care le vad zi de zi.
Mai ales ca multe dintre momentele initiatice au chiar spectaculoase episoade de revelatie, sunt ca o poveste, numai buna de citit in perioada asta, fara competitii.
