Search

lucianopreasport

Sport si voie buna

Tag

Maria Mihaescu

MITA BICICLISTA, victima unei barfe gazetaresti (din volumul I.Goga/Il Campionissimo/FAUSTO COPPI/Lucian Oprea/Istoria adevarata a bicicletei”)

Cu modestie de ucenic, am avut si eu o contributie in acest volum, inserand si un capitol despre bicicleta si aparitia marilor curse, dar am si incercat, cu marturii calificate, veti vedea, sa demontez unele erori (inclusiv in legenda cu Leonardo Da Vinci) sau, in cazul de fata, barfe lipsite de cavalerism, legate de Maria Mihaescu, celebra Mita Biciclista. Iata un nou fragment din carte.

Continue reading “MITA BICICLISTA, victima unei barfe gazetaresti (din volumul I.Goga/Il Campionissimo/FAUSTO COPPI/Lucian Oprea/Istoria adevarata a bicicletei”)”

ISTORII IN MISCARE: Ciclismul, sport nobil, pentru caractere puternice (II)

Asadar, dupa ce am vorbit despre bicicleta, obiectul muncii, mai precis despre inventarea acesteia, rubrica de fata fiind despre inceputuri, sa vedem ce este ciclismul, ca sport, competitia. Cu o precizare, din capul locului: fiind vorba de inventii, nu ma voi ocupa de toate aripile si aripioarele aparute in timp, pentru ca ar fi fastidios. Avem deci ciclism pe sosea (adica disciplina de unde a plecat, despre ea discutam aici), velodrom (pista), Mountain Bike, ciclocros, BMX, Trials si, mai nou, paraciclism.

Incepem deci, cu ciclismul de sosea, un sport de mare raspandire, care a dat lumii, in special, marile tururi, momentele cele mai mediatizate pe cale sa devina si la noi, gratie Eurosport, o disciplina la moda, de veritabil impact printre iubitorii sportului. Evident, va fi vorba de cum au fost inventate marile tururi, in ordinea aparitiei Turul Frantei, Giro si Vuelta, dar si Turul Romaniei, acum in mare impas, clasicele, intre care si Monumentele, declarate astfel in mod oficial (cum ar fi La Primavera, Milan-San Remo, sau Paris Roubaix), alte curse de o zi de mare impact si traditie, trecute de centenar.

Despre ciclismul de sosea se spune, pe buna dreptate, ca este un sport de echipa cu clasament individual. Lucru cat se poate de adevarat, pentru ca nu poti face nimic de unul singur. E-adevarat, exista un lider de echipa (cateodata, in cursele pe etape, apare altul decat cel initial, se impune Masculul Alfa), adica rutierul cel mai bun, cel care demonstreaza mereu si mereu ca poate implini, duce la bun sfarsit munca de jos a celorlalti, fie prin forta evadarilor solitare, fie prin sprintul devastator, fie prin priceperea in catarare, fie prin calitatile de contratimpist, dar mai ales prin toate acestea slefuite in stralucirile cu multe fatete ale unui diamant: Campionul.

Un lider este, intr-un cuvant, “cel ce aduce bani in casa”, premiile date pentru locurile fruntase, din care sa se poata infrupta si coechipierii, dar, mai ales in zilele noastre, notorietatea care atrage sponsorii, publicitatea, invitatiile lucrative. Cu o conditie: sa etaleze tot timpul superioritatea, sa binemerite eforturile celorlalti.

Ca data de nastere a ciclismului ca sport, pentru a intra punctual in tema noastra, apare anul 1868, cand sunt organizate primele cluburi cicliste, Veloce club de Paris, Veloce club rouennais si Veloce club rennais, iar pe 31 mai 1968 se desfasoara prima cursa ciclista din lume, pe aleile gradinii de la Saint Cloud, organizata de Veloce club de Paris, primul invingator fiind, tineti-va bine, un britanic, James Moore, care s-a impus pe cei 1.200 m ai traseului.

Pe 7 noiembrie 1869 se disputa prima cursa din oras in oras, intre Paris si Rouen (123 km), in care au luat startul 100 de concurenti si au incheiat 33. Primul, acelasi stramos al lui Wiggins si Froome, James Moore, care a acoperit distanta in 10h45′, cu un biciclu avand pedalele pe roata din fata. Surprizele nu se opresc aici, pentru ca aceasta, practic, prima cursa de sosea a fost una mixta, la ea participand si o misterioasa Miss America, o veritabila amazoana fara odihna, care a sosit pe locul 29, in 22h55′! Va imaginati ca in acele vremuri un popas pe la vreun han nu era mare lucru.

Ciudat insa ca Miss America isi pastreaza cu strasnicie anonimatul, desi castiga an de an toate clasamentele feminine ale curselor la care participa, ramanand in cronici doar in descrieri galante: gracila, ochi albastri si parul blond. Iscoditori, unii gazetari au lansat ipoteza ca ar fi vorba de miss Turner, sotia celebrului fabricant englez de biciclete. In 1976, septenatul dominator al Miss America inceteaza, ea fiind invinsa de Mademoiselle Olga, o moscovita de 20 de ani, in cursa de la Vesinet.

La noi, cam in aceeasi epoca, putin mai tarziu, totusi, facea furori Mita Biciclista, Maria Mihaescu, prima femeie din Romania care a mers pe bicicleta, pentru a-si pastra silueta, cum scrie Neagu Djuvara in cartea sa “Un secol cu Neagu Djuvara”. Una dintre marile frumuseti ale vremii, sotie de general (Alexandru Dimitrescu), a lasat o vila impresionanta, un veritabil palat, in Piata Amzei (str. Christian Tell nr. 9-11, va dati seama despre ce este vorba, fie si numai dupa adresa, pe 2 numere!), pe care este pusa si o placa prin care se aminteste chiar despre celebra locatara. Evident, barfa publica i-a numarat amorurile, iar un gazetar gelos, George Ranetti, patronul revistei “Furnica”, ale carui avansuri au fost respinse, i-a pus stampila numelui, ramas in constinta publica drept frivol.

In fine, sa revin la datele aparitiei ciclismului: 15 ianuarie 1870, este creat primul club italian de ciclism, Veloce club fiorentino, cu presedinte, vezi bine, un francez, Gustave Langlade; 1881, este creata Uniunea velocipedica a Frantei, prima federatie, care organizeaza primele campionate nationale, codificand in acelasi timp si practica si regulamentele; 1892, este creata Federatia internationala de ciclism (cea mai veche din lume, din 1900, UCI); 1 decembrie 1892, apare primul numar al ziarului sportiv parizian “Le Velo”, “jurnal cotidian al velocipediei”; aprilie 1896, Leon Fleming, francez, cucereste prima medalie de aur a ciclismului de sosea, cursa de 100 km, la JO de la Atena, primele din epoca moderna (la velodrom, cele 3 probe au revenit, toate, unui alt francez, Paul Masson); 1903 – prima editie a Turului Frantei…

Dar ar fi pacat sa trecem la gramada peste asemenea momente exceptionale, cu sunt marile tururi, marile clasice, Mica Bucla, mica, dar a noastra, asa ca ne vom revedea cu episodul 3 al istoriei ciclismului!

Blog at WordPress.com.

Up ↑